Zygmunt Krasiński: Psalmul speranței

0
262

traducere de Vasile Moga

Poet, dramaturg, istoriozof, Zygmunt Krasiński (1812–1859) ocupă un loc distinct în literatura polonă romantică, alături de Adam Mickiewicz și Juliusz Słowacki. Un rol important în formarea personalității sale l-au avut studiile și călătoriile în străinătate. După ce se înscrie la Universitatea din Varșovia, își continuă studiile la Geneva, unde va intra în contact cu idei și curente europene. Ca și alți poeți romantici aflați în emigrație, în momentul izbucnirii Insurecției din noiembrie 1830, Krasiński dorește să participe la eveniment, dar tatăl său îi cere categorc să nu revină în țară. A debutat în anul 1828 ca autor de romane gotice. A scris dramele Nedivina comedie și Irydion, precum și ciclul de poeme Zorii  și Psalmii viitorului.  Opera lui se caraterizează, în general, prin  imagini dramatice și disonanțe acute în context religios și social. Este adept al eticii creștine, fiind convins că soluția pentru rezolvarea conflictelor dintre oameni nu este vărsarea de sânge, ci solidaritatea și efortul constructiv. Poezia a apărut în volumul Zygmunt Krasiński, Psalmii viitorului, în: Romantismul Mesianic polonez, antologie, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2022, pp. 258–312, Psalmul Speranţei figurează la paginile 263–267. (Fitralit)


Trecut-au ani prea mulți, duium,
De când doar plânge struna ta!
Alege-ți alta de acum –
Oțelul faptei – spre-a cânta!

Iehova trup ne-a dăruit,
Suflet avem de la Hristos.
Prin Duhul Sfânt vom dăinui
Ca suflet-trup nestricăcios.

Vă spun că va veni-n curând
Al mântuirii vestitor!
De-atâtea veacuri bun și blând
Ne-a fost promis Mângâietor!

În curând veni-va ceasul.
Cel neconceput sosește!
De la Tatăl, de la Fiul,
Duhul Sfânt ne-mpărtășește!

Și nici tronul, nici coroana
Raiul nu îl vor vedea,
Ci cei pe care prigoana
Fără vină-i chinuia!

Doar cei ce, de zece veacuri,
Îi apără pe creștini –
Sângerând din mii de piepturi –
De păgâni și de haini!

Cel pe care împărații
Nu voiau a-l apăra,
Ci-n mormânt, să-și vadă frații –
El, primul, Te va vedea!

Schingiuit și sângerând,
El privește doar în sus.
Cu speranță-n Duhul Sfânt
Că-l va-ntâlni pe Iisus.


***

Frica de călău ori banii
N-or învinge pe pământ!
Vino, primăvara lumii,
Adu-ni-l pe Duhul Sfânt!

Duh suntem cu-adevărat
Și în veci vom viețui.
Hristos, cel ce s-a-nălțat,
În raiul său ne va primi?

Ne-am mai înduhovnicit?
Doamne, dar suntem tot noi!
De ne-am vedea negreșit
La Învierea de apoi!

Viață-aievea, vis în mormânt?
Omul-duh, pe an ce vine,
Floare din cer, își ia avânt,
Crește, tot crește spre Tine!

Cine va scrie sau povesti?
Tu, Doamne, ești spirit sublim.
Cel unic, care ne hărăzi
Asemeni Lui să devenim.

Salina Turda – Zid de sare – foto Peter Sragher

***

Pământul nostru agitat
Întâi să trăiască-n pace!
Dar tot ce Domnul ne-a-nvățat
Când putea-vom oare-a face?

Dă-ne Doamne, clipa sfântă,
Când planeta dezbinată
Într-un singur glas îți cântă,
Biserică luminată!

Când neamul creștin înfrățit
Va merge-n aceeași turmă,
Va fi al lumii asfințit,
Neamul uman – cel din urmă.

Adio lume, dureri, dor,
Ce e sfânt, cu ce e sfânt,
Ierusalim nou, sclipitor
În vatra vechiului pământ!

Drumul e lung și truda grea,
Lacrimi, sudoare de sânge!
Clipa slavei se va-apropia –
Domnul la sânu-I ne strânge!


***

De pe cruce ți-a vorbit
Neamul polonez, o lume!
Printre morți l-ai socotit,
Dar el viitoru-ți spune!

Polonie, mormântul tău
A fost doar leagănul vieții!
O picătură într-un hău,
Clipa sfântă-a dimineții!

E timpul să ne bucurăm,
Pe Cel de Sus să-l lăudăm!
Covoare de finic, de flori,
Să cântăm psalmi până în zori!

Așterneți flori și verzi stâlpări,
Vine Domnul: luați aminte!
Uitate-s răni, cuie, scuipări,
Nu e trist, ca înainte!

Transfigurat, din empireu,
Din cosmicul veșnic eter,
Se-ntoarce ca un curcubeu,
Vine la noi Domnul din cer!

Albastrul cerului sorbiți
Și sufletul vi-l va-mbuna,
Chiar chinuiți ori ispitiți.
Să credeți în speranța mea!

Voi să n-aveți nicio teamă
Dacă azi răul e-mpărat!
Credința – voință cheamă
Și-o va transforma în fapt!

Eșecul e scurt, știm bine,
Duhul va triumfa oricum!
Puterea de-a-nvinge vine,
Odată cu Domnul cel bun.

Trecut-au ani prea mulți, duium,
De când doar plânge struna ta!
Alege-ți alta de acum –
Oțelul faptei – spre-a cânta!

Articolul precedentMarta Barceló, Ficțiunea mă ajută să iau distanță ca să călătoresc în alte realități
Articolul următorZygmunt Krasiński, Nedivina Comedie

Lasă un răspuns