Un giulgi cruțat de fum – poetul renascentist Balassi Bálint

3
684

Datorez întâlnirea cu poezia lui Balassi Bálint unui seminar de traduceri consacrat literaturii maghiare – seminar care anul trecut, în luna mai, a împlinit treia ediție. Îi revine domnului George Volceanov meritul de a fi inițiat și amfitrionat, cu veselie, dar și randament, acest eveniment sprijinit de Institutul Cultural Maghiar și găzduit de Casa Scriitorilor de la Balaton Füred.

Alexandru M. Călin
Alexandru M. Călin

Dedicată poeziei, a treia ediție a fost și cea la care am avut privilegiul să particip. Spre deosebire de colegii mei de seminar, mai atașați poeziei ungare contemporane, eu unul m-am găsit mai ispitit de rimele lui Balassi, dintre care multe, puse pe muzică, răsunau prima oară acum mai bine de patru veacuri.

Am fost imediat cucerit de originalitatea prozodică a acestui poet, cvasi-necunoscut publicului român, dar care în lirica maghiară se confundă cu începuturile Renașterii.

De același poet se leagă, printre multe alte premiere, și invenția unei strofe care până azi îi poartă numele.

Strofa lui Bálint este alcătuită din nouă versuri, (a a b c c b d d b), monorima „b” fiind masculină, iar cele trei rime împerecheate, feminine.

Vă propun spre lectură un poem care ilustrează copios această strofă, unul în care poetul își compară doamna inimii, pe Julia, cu cele șapte planete cunoscute omului renascentist. (Două dintre ele erau, firește, Luna și Soarele.)

Ignor cu desăvârșire în ce măsură conceptul poemului îi aparține lui Bálint – sau este un cover version ungar după un topos literar european. Și într-un caz, și într-altul, cel puțin forma strofică pentru care a optat Balassi asigură poemului îndeajunsă originalitate, aşa încât acesta să mai poată fi citit și astăzi cu nesaț.

Desigur, orice poezie rimată permite, (citește: impune) traducătorului anumite libertăți.

În mod surprinzător, pentru o limbă care se mândrește cu existenţa unor cuvinte cu o lungime de 47 de litere, maghiara este mai “scurtă” decât româna. Iată de ce, reorganizarea sintactică a enunțurilor mi-a fost adeseori necesară ca să pot păstra măsura, ritmul și structura rimelor – singurele bunuri cu adevărat tranzacționabile între două limbi.

Nu o dată, cititorul neobișnuit cu frazarea latinească va găsi topica versiunii românești contorsionată, când nu opacă de-a dreptul. Sintaxa noastră nu întrece totuși în îndrăzneli textul original, convenind, pe de altă parte, temei poemului – savantă prin rezonanță, dacă nu cumva chiar livrescă prin origine.

Omisiunea unor cuvinte – sau folosirea altora, absente în original – sunt alte trădări inerente oricărei traduceri rimate și ritmate.

Dacă însă omisiunile sunt un păcat încă venal, adeseori scuzabil (mai ales când sacrificăm un cuvânt prezent, în mod evident, numai din rațiuni metrice), adaosurile sunt, pentru mine, greșeli de moarte – pentru a rămâne într-un registru catolic: cred că orice „surplus” din traducere trebuie să aibă o minimă acoperire sinonimică în textul originalului.

Mai cred și că un cuvânt pe care originalul nu îl justifică mulțumitor ar trebui, cel puțin, să nu figureze în poziție de rimă. Căci găsirea rimelor este, de departe, cea mai dificilă sarcină a traducătorului de poezie rimată – și nu cred că e onest să ne achităm de ea cu bani calpi.

Înarmat cu asemenea înălțătoare principii etice, am aspirat în traducerea mea literară să mă abat cât mai puțin posibil de la litera textului.

În dreapta traducerii mele se regăsește textul original ungar, pentru ca cei ce cunosc limba maghiară să poată singuri măsura dimensiunile eșecului.

POEMUL NR. 53
ÎN CARE IULIA ESTE ASEMUITĂ CELOR ȘAPTE PLANETE
ÖTVENHARMADIK
AZ HÉT PLÁNÉTÁKHOZ HASONLÍTJA JULIÁT
Toate șapte cele
Mai de seamă stele
Prin rotirea cărora
Dumnezeu le-mparte
Oamenilor soarte
Se vădesc la Iulia
Ea, prin strălucire,
Semănând la fire
Celor șapte-aidoma.
Hét fő csillag vagyon
az égi forgáson,
kik által embereknek
Istentűl szerencse
adatik fejekre,
ezek mind megtetszenek
Vidám Juliában,
mert ő szép voltában
mind heten tündöklenek.
Albă la lumină
Este luna plină
Ca argintul cel mai bun
Dânsa mai lactee
Decât laptele e
Ori un giulgi cruțat de fum,
Iar prin vorba-i dulce
cu Mercur aduce
Și m-a-ncins ca pe-un ceaun
Fejér ábrázatot
mutat a teljes Hold,
fénlik, mint tiszta ezüst,
Julia is fejér,
kivel szép téj sem ér,
sem gyolcs, kit nem fogott füst,
Édes szóval tudós,
mint az Mercurios,
kitűl szívem fűl, mint üst.
Iar cum mândrul soare
Lumea asta mare
Singur poate-o lumina
Doar frumos obrazul
Iuliei necazul
Poate-mi-l îndepărta
Capul ogoindu-mi
Și blagoslovindu-mi
Când se roagă pentru ea.
Mint a szép fényes
Nap ez földnek világát
hogy csak egyedül ádja,
Úgy csak szép Julia
fényes ábrázatja
bánatomat tisztítja,
Hogy megvigasztalja,
fejemet megáldja,
ő csak azon imádja.
Marte cum străluce
Ca soldat și duce
Biruind mereu armat
Ea mă-nfrânge cu-ale
Ochilor pumnale
Și mă ține strâns legat.
Nu-i viteaz în stare
A privi-o care
Să nu cadă-ntemnițat!
Miképpen Mars csillag
jó vitéz, jó hadnagy,
fegyverével mindent győz,
Úgy két szép szemével,
mint két éles tőrrel,
Julia győz, megkötöz;
Nincs oly jeles vitéz,
valaki reá néz,
kit meg nem bír s tömlöcöz.
Cum pe cer apare
Venus în splendoare
Pe-nserate ca și-n zori
Ea înțelepțește
Și frumos grăiește
Strălucind și-ntre splendori
Ca un bun, molatic
Timp primăvăratic
Potrivit și-ncântător.
Mind reggel s mind estve
mely szépen az égbe
hajnalban Venus feljő,
Több szép közt létében
mindenkor ékesen
mindent jól s helyén ejt ő,
Mint tavaszi idő,
mely jó, mely gyönyörő,
ékes, kedves, illendő.
Jupiter drept cine
Ne împarte bine
Este de-nțelepți știut
Ea blagoslovește
Tot ce doar privește
Fericit e doar atât:
acel om pe care
Dânsa drag îl are,
Căci el rai a cunoscut.
Azminthogy Jupiter,
kit sok bölcs jól ismer,
embereknek jókat ád,
Akképpen Julia,
ahová fordítja
szemét, mindent jóval áld,
Csak az igaz bódog,
ki kedvébe forog,
mennyei jót csak az lát.
Firii mânioase
Și morocănoase
Moș Saturn îi este stea
Și ca el de-ursuză
Mi-e frumoasa muză
Adumbrindu-mi inima
Precum norii-n care
Piere mândrul soare,
iar cu el, lumina sa.
Mint a vén Saturnos,
kedvetlen s haragos
természetnek csillaga,
Az én szép Juliám
oly kedvetlen hozzám,
kin szívem vidámsága
Azonnal úgy múlik,
amint elenyészik
felhőben nap világa.
Dacă tu frumosul,
Bunul, norocosul
Fel al Iuliei de-a fi
Vrei să-l știi cum este
Astrelor celeste
Să-l asemui – și vei ști
Căci în ea și-arată
Forța toate-odată
Spre a te călăuzi.
Jó és nagy szép voltát
áldott Juliának
ha ki tudni akarod,
Égi plánétáknak
gondold ő mivoltát,
s azonnal megtudhatod,
Mert rajta látszanak
ereji azoknak,
kiről arányozhatod.

3 COMENTARII

  1. Buna ziua, m-ar interesa daca nu ati tradus cumva in romana poezia Egy katonaének de Balassi (poezia sa cea mai renumita).
    Daca da, as dori sa o folosesc la un curs de al meu de civilizatie maghiara, tinut la Sectia de Hungarologie a universitatii din Bucuresti.
    Va multumesc, Szilágyi Szilárd

Lasă un răspuns