Dacian Cioloș demonstreaza că n-avem nevoie de partide

0
171

Cred că Dacian Cioloș ne-a demonstrat în aceste luni de când este prim-ministru că nu este nevoie de partide.

Peter Sragher, Președinte Filiala București – Traduceri literare a USR
Peter Sragher, Președinte Filiala București – Traduceri literare a USR

Un foarte bun administrator – care se gândește la oameni și nu la umplerea pungii, care e patriot fără ostentație, nu un patriotard-politruc-corupt –, o persoană ce dă dovadă de modestie, dar e capabilă și cinstită, inteligentă poate foarte bine să conducă țara asta.

Dacian Cioloș este un maestru al negocierilor, o artă înnăscută, dar și rafinată în calitate de comisar pentru agricultură al Uniunii Europene, apoi rafinată când a preluat funcția de consilier al lui Jean Claude-Juncker, Președinte al Comisiei Europene. Premierul României știe când să fie prevenitor, dar dacă situația o cere, știe să arate fermitate. Știe când și cât să comunice, pentru ca actul de comunicare să nu se demonetizeze, să se transforme înt-un circ mediatic, așa cum se întâmpla mai tot timpul pe vremea președintelui-prim-ministru Traian Băsescu; acesta comunica când voiai și când nu, și în numele primului-ministru și al miniștrilor cabinetelor Emil Boc, fiind o apariție cvasipermanentă pe sticla televiziunilor particulare, dar și a televiziunii publice. Dacian Cioloș în schimb știe să maximizeze valențele mesajul politic, folosindu-se nu numai de comunicate, ci și de platforma socială Facebook, pentru a duce mesajul și la tineri, dar ș în scopul prezentării  mesajului său politic și social în integralitate.

De asemenea, premierul Românieu nu este gata, cât de rafinat negociator ar fi el, să accepte concesii inacceptabile, ceea ce dovedește atât fermitate, cât și caracter.

Trebuie spus că au fost si hopuri în cele câteva luni de guvernare – în privința unor oameni s-a înșelat și el (cu toate că suntem conștienți de faptul că pe unii înalți demnitari a fost nevoit să-i primească în cadrul guvernului, ca urmare a unor negocieri indispensabile, pentru a putea primi încrederea Parlamentului, deci a partidelor politice; totodată, a ascultat cu atenție și mesajul protestelor de stradă; cine protestează eficient îbsă nu este și un bun administrator și conducător de instituție).

Bilanțul acestor luni însă este unul profund pozitiv. Trebuie aici spus că partidele și-au închipuit – odată ce a mai fost secretar de stat și ministru al agriculturii în perioada liberală a guvernării Călin Popescu-Tăriceanu – că va fi un personaj ușor de manevrat, odată ce este instalat la Palatul Victoria cu binecuvântarea lor, a politicienilor de meserie, cu partid. Că în schimbul votului de încredere din Parlament, ca orice troc politic, experimentații politicieni de pe malurile Dâmboviței, o să-i poată impune și politicile lor. Ca proaspătul prim-ministru să devină un fel de pion ușor de mutat pe scena politicii românești, aidoma lui Nicolae Văcăroiu în perioada 1992-1996. Atunci, Președintle în exercițiu Ion Iliescu, și  partidul la guvernare FDSN (ulterior transformat în PDSR) și-au impus cu ușurință politicile prin intermediul unui „tehnocrat”. La scurt timp după ce a devenit prim-ministru, Nicolae Văcăroiu – pentru a putea fi controlat total  – a și fost înregimentat în PDSR. Numai că dacă Nicolae Văcăroiu era un specialist format în epoca socialismului științific și a materialismului dialectic, fusese membru al Partidului Comunist Român, Dacian Cioloș s-a format în România eliberată de dogmatismul comunist, stfăcându-și sudiile în Franța. Actualul prim-ministru a învățat că adeărata loialitate nu este cea față de partidul care te ridică în funcții, ci față de cetățean.

Cred că politicienii români ai anului 2015 – tarați de scandaluri de corupție și de condamnări penale, de inculpări în noi dosare penale, politicieni dâmbovițeni care oricum și-au dat sema că pentru cariera lor politică este mai profitabil să facă un pas înapoi din politica executivă și asfel să iasă din atenția imediată a opiniei publice și a comentatorilor politici – s-au înșelat amarnic în privința lui Dacian Cioloș. Nu-i un om ușor de manevrat, nu-i maleabil – asemena unui Nicolae Văcăroiu – și, încet, încet, începe să aplice politicile pe care dorea să le vadă introduse și în România de atâta vreme, după ce a reușit să-și facă o echipă și la nivelele doi și trei din ministere.

Așa se face că premierul a început să înregistreze realizări: hotărârea de debirocratizare a Guvernului, care va economisi cetățenilor multe drumuri și timp prețios, decizia de a transparentiza cheltuielile a peste 18.000 de instituții de stat locale și centrale (în încercarea de a elimina corupția și traficul de influență, atât în ce privește licitațiile, cât și modul de cheltuire a resurselor), neacceptarea măririi abuzive a salariilor aleșilor locali, obiecție care a primit și girul Curții Constituționale a României, decizia de a îndrepta măsurile greșite față de veteranii de război, etc.

Ce m-a impresionat însă personal, ca bucureștean, este reluarea lucrărilor la metrou (care pe vremea fostului premier Victor Ponta au fost începute cu mare tam-tam și apoi au fost brusc oprite, ca plagiatorul dovedit să raporteze economii pe seama tăierilor sumelor prevăzute pentru investiții absolut necesare în cel mai ceaușist mod cu putință).

Să nu uităm un fapt deosebit de important: în urma acuzațiilor de plagiat, dar și a iminentei inculpări a lui Victor Ponta, acesta era primit în străinătate la un nivel diplomatic foarte scăzut sau, cum s-a întâmplat în cazul unui parlamentar german important venit în România, acesta a refuzat pur și simplu să se mai întâlnească cu pe atunci încă prim-ministrul Ponta.

Dacian Cioloș are în schimb o imagine atât de pozitivă în străinătate – și datorită faptului că a ocupat o importantă funcție în Uniunea Europeană, dar și ca urmare a credibilității de care dă dovadă prin ceea ce a făcut –, încât și-a creat în calitate de premier al României în scurt timp relații excelente în Europa, fiind primit in cele mai importante cancelarii la cel mai înalt nivel sau un nivel deosebit de semnificativ din punct de vedere politic și al impactului asupra relațiilor României cu țara respectivă. Și aici aș aminti doar cele două vizite în Franța, la președintele François Hollande, vizita la cancerlarul Germaniei, Angela Merkel, dar și o foarte importantă vizită în Statele Unite ale Americii, unde a fost primit de vicepreședintele Joe Biden.

Dincolo de toate aceste calități ale premierului nostru dintr-un sătuc transilvănean, Pericei, să arătăm și faptul că este primul premier român care a călătorit  la clasa economic cu un avion de linie, dar și primul care s-a dus să strângă mizeria aruncată de oameni în Delta Văcărești din sudul București.

Așa premier, da.

Și popularitatea sa nu scade, ci este în creștere. Așa că partidele politice încearcă să-l convingă să intre în rândurile lor – mai ales PNL, aflat într-o masivă scădere de popularitate de la plecarea președintelui Klaus Werner Iohannis de la conducere – ca să atragă asupra formațiunilor lor măcar câteva din procentelele de încredere pe care Dacian Cioloș le-a acumulat prin muncă asiduă și o atitudine de om cinstit, căruia nici nu-i trece prin cap să se îmbogățească fără just temei. Această încercare de racolare a premierului tehnocrat se justifică în jocul politic al partidelor politice cu atât mai mult cu cât alegerile parlamentare bat la ușă: ele doresc să se asigure totodată că el va deveni un soldat loial al intereselor lor și nu mai mișcă în front sau chiar generalul lor, în cazul PNL.

De ce mai avem oare nevoie de partide politice la Guvernare ?

Dacian Cioloș ne demonstrează că nu avem nevoie de partide politice.

Lasă un răspuns