O mare poetă: Kinde Annamária

0
359

Pulvis et umbra sumus.
Horațiu, Ode, IV, 7

Kinde Annamária  (Oradea, 1956–2014), poetă, traducătoare, redactoare la revista literară Várad („Oradea“). După bacalaureat, își continuă studiile la Facultatea de Silvicultură din Brașov, apoi obține diplomă de jurnalist la Oradea. În 1990, este redactorul-șef al revistei pentru tineret Majomsziget „Insula maimuțelor“. În 1991, i se naște fiica, Anna Kinde. Între 1992 și 1996, colaborează la revista Erdélyi Napló „Jurnal transilvan“. Între 1996 și 2002, este directorul Colegiului de Presă „Ady Endre“ din Oradea. În 2002, este redactorul-șef al ziarului Nyugati Jelen „Prezentul de vest“ din Arad. Din 2003, este  redactor la Erdélyi Riport „Reportaj transilvan“. Din 2006, este redactor la săptămânalul literar Várad. În prima parte a activității sale, a fost membră a conducerii Ligii Scriitorilor Maghiari din Transilvania.

Alexandru Skultéty
Alexandru Skultéty

Publică, începând din 1997, nouă volume de versuri și un volum de traduceri. În 2001, revista Látó din Târgu Mureș o premiază pentru poezie, în 2007 primește Diploma de excelență a municipului Oradea, iar în 2011 premiul special al Uniunii Scriitorilor din România. Din 2016, se decernează la Oradea un premiu literar pentru poezie  care-i poartă numele.

„Câteodată, însuși viitorul își trimite – prin versuri – mesajele. Iar acest lucru poate fi uneori destul de înfricoșător. Poetul ajunge să cunoască aceste adevăruri. Din acea clipă, el răspunde de tot ceea ce, din substanța versurilor sale, poate deveni realitate.“ (A. Kinde)

*

Mi s-a oferit, la sugestia domnului Peter Sragher, președintele Filialei de Traduceri Literare a ”Uniunii Scriitorilor din România” – care a organizat, între 24 și 27 noiembrie 2016, împreună cu Mihók Tamás și Kemenes Henriette , la Oradea, atelierele de traducere literară și Colocviile de Traduceri Literare 27 „Blând curge Körös în Criș“ –, șansa de a mă apropia spiritualmente, prin traducere, de Annamária Kinde, o mare poetă de expresie maghiară, din care am tradus, pentru această ocazie, patru poezii.

Toate aceste creații stau sub semnul neliniștii, al spaimei metafizice izvorâte din conștiința (apropiatei) dispariții fizice:

 

Mentem, tudatlanul, de bátran,

(Pășeam, neștiutoare, dar curajoasă)[1]

Pășeam ignară, dar bravă,

merészedve a félelemtől,
(căpătând curaj din teamă)

temerară călită de temeri,

elrohantam a rossz irányba,
(am luat-o la goană în direcția greșită)

goneam în sensul greșit,

nem elfelé vitt, hanem befelé,
(nu mă ducea departe de aici, ci înăuntru)

ce nu mă purta spre oriunde, ci spre lăuntru,

rettegésből rettegésbe,
(din teamă în teamă)

din spaimă-n spaimă,

hajnalvárásból éjsötétbe,
(din așteptatul zorilor până în întunericul nopții)

Din matinalul priveghi în bezna nocturnă, 

amit csak lehet,
(tot ce-i cu putință)

Lăsând deoparte totul,

mindent félreértve.
(lăsând totul deoparte)

chiar tot ce-i cu putință.

A tanulmányút végén
(la capătul călătoriei de studii)

La capătul călătoriei de studii,

levetkőztettem a bábukat,
(am dezbrăcat marionetele)

am despuiat marionetele,

visszavettem valamennyi
(mi-am luat înapoi toate)

mi-am luat înapoi toate

ruhámat. Már a tükörtől sem,
(hainele. Deja nici de oglindă,)

veșmintele. De-acum – nici de-oglindă,

önmagamtól sem félek ezután.

(nici de mine însămi nu mă tem de-acum încolo.)

nici de mine însămi nu mă mai tem.

(Fără titlu)
Pășeam ignară, dar bravă,
temerară călită de temeri,
goneam în sensul greșit,
ce nu mă purta spre oriunde, ci spre lăuntru,
Din spaimă-n spaimă,
Din matinalul priveghi în bezna nocturnă,
Lăsând deoparte totul,
Chiar tot ce-i cu putință.
La capătul călătoriei de studii,
Am despuiat marionetele,
Mi-am luat înapoi toate
Veșmintele. De-acum – nici de-oglindă,
Nici de mine însămi nu mă mai tem.


[1] Între paranteze, am dat traducerea literală.

Lasă un răspuns