La sugestia domnului Constantin Lupeanu – director al ”Institutului Cultural Român” din Beijing, dar și valoros traducător din limba chineză, coleg al noastru în cadrul FITRALIT – scoatem această perlă a spiritualității românești din conul uitării, spusă în versuri de către Ion Pribeagu.
Într-un interviu acordat revistei noastre în toamna trecută, dl. Constantin Lupeanu făcea mărturisirea că nu poate înghiți și nici accepta prostia, cu toate că se simte, uneori, înconjurat de ea.
Nu a fost, este și va fi singurul, căci oamenii inteligenți, cu o putere de înțelegere mare n-au reușit niciodată să cuprindă această dimensiune a naturii umane, și anume incapacitatea de înțelegere, de pătrundere a evenimentelor sau a lucrurilor, care lor li se par de la sine înțelese. Mai gravă este prostia agresivă, nu cea care aduce cu inocența copilăriei, care nici nu este prostie, cât ignoranța vârstei, unde copilul abia descoperă lumea și greșește fără să vrea, fără să știe, fără să poată. Ceea ce este foarte greu de suportat însă este prostia agresivă, iar când este însoțită și de fudulie efectul este devastator.
Marele fizician și gânditor Albert Einstein a abordat această temă de mai multe ori, afirmând cu subtilitate: ”Orice prost poate să știe, scopul este să înțelegi.” Altă dată, cu ironie, Einstein spunea despre prostie: ”Diferența dintre geniu și prostie este că geniul are limite.”
Să vedem care-i părerea lui Ion Pribeagu despre prostie.
Motto:
Cu prostul care n-are școală
Te lupți puțin și-ai câștigat.
Dar duci o luptă colosală
Cu prostul care are școală!
De-ar fi să-i luăm pe toți la rând,
Și actualii, dar și foștii,
Cei mai deștepți de pe Pământ
Au fost întotdeauna… PROȘTII.
Nu te ruga la ursitoare
Să-ți facă-n viața ta vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare:
„Iubite Doamne, fă-mă… PROST!“
De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveți atâtea fără rost,
De vrei să faci o carieră,
Ajunge numai să fii… PROST.
În lumea asta cu de toate,
Unde se-nvață contra cost,
Păcat că nici o facultate
Nu dă și diploma de… PROST.
Avem impozite cu carul,
Dar înotăm în sărăcie
și ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe… PROSTIE…
Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Să nu-i jignești, să nu-i împroști!
O, Doamne, de ne-ar crește grâul
Cum cresc recoltele de… PROȘTI.
Și-n lumea asta răsturnată,
Unde cei strâmbi sunt cei mai drepți,
Savanții noștri mor de foame
Si numai PROȘTII sunt deștepți.
