Să nu fie tras la răspundere hoțul, ci cel care-l prinde!?

0
21

Președintele Senatului apare în ce în ce mai des în studiourile televiziunilor de știri. Iar mesajul său predilect este de apărare a politicienilor corupți, hăituiți – spune domnia sa – de procurori, în general de justiție.

Constantin-LupuDacă înaltul demnitar (al doilea om în stat) și-ar pronunța gândurile acasă, în fața oglinzii, ar mai fi cum ar mai fi. Dar nu, demersul său total nociv și-l rostește în fața camerelor de luat vederi. Ba, mai mult, domnul cu pricina, cocoțat la tribuna Senatului, obstrucționează cu nonșalanță (chipurile, principial) actul de justiție. Direct sau indirect, șeful Senatului face oficiile de avocat al corupților din Camera Superioară (apropo, de ce s-o fi numind astfel?) și, în general, din Parlament.

Ați urmărit cumva, duminică, 26 iunie, apariția la Digi 24 a celui ce diriguiește Senatul României? A fost, probabil, cea mai virulentă diatribă a sa împotriva luptei anticorupție.

În numele apărării statului de drept, domnia sa a tunat și a fulgerat mai cu seamă la adresa Direcției Naționale Anticorupție (DNA) a Laurei Codruța Kovesi, șefa instituției, vinovate că și-ar fi propus să facă o adevărată vânătoare de politicieni. Și aceea selectivă, în opinia sa.

Ingerința puterii judecătorești (prin dna Kovesi – de la DNA, prin dna Stanciu – de la Înalta Curte de Justiție și Casație, dar nu numai) în treburile puterii puterii legislative, ca și în acelea ale puterii executive ar fi, deci, evidente.

De ce nu s-a încuviințat cererea DNA de pornire a urmării penale a fostului ministru de externe Titus Corlățean? Tocmai pentru că miniștrii (chiar foști), dacă poartă tichia de parlamentar, pot fi judecați numai de Parlament. Ce-are a face că ar fi produs un abuz în serviciu în organizarea (defectuoasă) a alegerilor prezidențiale în diasporă? Ce-are a face că mii, zeci de mii de conaționali nu și-au putut exercita un drept constituțional? Parlamentul, spune același, are și el dreptul constituțional să nu accepte cerința Parchetului. Mai exact formulat, să se erijeze într-o justiție paralelă a aleșilor neamului.

Dar dacă cetățenii, cei care au fost împiedicați să voteze, dar și alții, sunt nemulțumiți de acești aleși? Soluția înaltului demnitar e simplă: să nu-i mai voteze pe cei care nu le-au îndreptățit așteptările. Când? Din patru în patru ani!? Aceasta dacă nu sunt împiedicați din nou de a ajunge la urne sau dacă li se fraudează votul…

Până atunci, „elitele” nației pot să-și facă de cap sub cupola Casei Poporului, dar și în afara ei, fără nici un fel de consecințe. Pot să adopte nestingheriți de nimeni și de nimic legi cu dedicație sau voit ambigui, pot să-și voteze indemnizații și pensii speciale pentru ei, ca și pentru aleșii locali, îndatorați astfel să le perpetueze statutul de parlamentari în vecii vecilor. Pot să legifereze, de asemenea, încurajarea plagiatelor, dezincriminarea abuzului în serviciu sau a conflictului de interese și câte altele. Mai pe scurt, acceptarea HOȚIEI (mascate, evident, cu bune intenții) ca un drept inalienabil al celor ce, fără nici un fel de merite, s-au trezit în diferite funcții politice și/sau administrative.

Domnul ajuns și el în fruntea ierarhiei statului e deranjat vizibil când politicienii hoți sunt arătați cu adevărata lor față. Cică ar scădea din prestigiul și autoritatea „forului suprem al democrației”. Îi stăruie în memorie figura tatălui său vitreg și-și închipuie că am asista acum la ceva aidoma celor petrecute în anii 50 ai secolului trecut, atunci când „elitele politice erau băgate în închisoare”.

Cazul înaintașului său e mai aparte, dar s-ar putea compara oare nume precum Iuliu Maniu sau Ion Mihalache sau Corneliu Coposu cu alde Adrian Năstase sau Liviu Dragnea sau Nicușor Constantinescu?

Strategia actualelor „elite”, în accepția secretă a șefului Senatului, ar fi ca să nu fie tras la răspundere hoțul, ci cel care-l prinde!

Se zice că hoțul neprins e negustor cinstit. Dar hoțul prins cum e? Dar cel/cei care favorizează hoția (infracțiune) și pe hoți (infractori) cum s-ar fi numind? Eventual, în orice Cod Penal…

Lasă un răspuns