S-au împlinit trei ani de existență a revistei online a Fitralit (Filiala București de Traduceri Literare a Uniunii Scriitorilor din România). Se aniversează / aniversăm, de fapt, acel Prim impuls care a dat chip și sens gândului de a defini o identitate, aflată, până în clipa aceea, încă – doar – în stare latentă.
A făcut-o – cu empatie, admirație și prețuire pentru „modestul miracol” al traducerii (Borges) – un poet: Peter Sragher, care, în comuniune cu alese spirite „de drum lung”, de pe același Mal al Valorilor (… Sorin Mărculescu), au dat nume și au conferit consistență și virtuozitate (… George Volceanov) acestui proiect minunat, aplaudat de Cunoscători.
Încă din clipa apariției, mecanismul revistei a funcționat cu combustibilul subtil al măiestriei de a tălmăci sau de a medita asupra științei traducerii a distinșilor colaboratori – nume importante în acest univers special, în care tout n’est qu’ordre et beauté. De cele mai multe ori, colaboratorii sunt invitați să-și explice și să-și comenteze preferințele și deciziile în privința tălmăcirii textelor, caracteristică de bază, esențială a proiectului revistei. Metoda de lucru a fiecăruia – deslușită, glosată de autorii înșiși – devine astfel sursă de inspirație pentru toți ceilalți traducători, și nu numai.
Cu fiecare număr, Revista de traduceri literare își construiește continuu chipul, mereu altul ca bogăție a contribuțiilor, mereu – și constant – același ca exigență. Trebuie evidențiat aici, în mod particular, aspectul grafic de înaltă ținută al tuturor numerelor revistei, care vădește distincție, eleganță, rafinament artistic.
„Cap-limpede” – în scriptoriul meu personal – pentru cele mai multe texte ce apar în revistă, am, de fiecare dată, lună de lună, bucuria de a urmări spectaculoasa felurime a gândurilor și trudei minunaților traducători – la fel de minunați poeți, prozatori, eseiști, adevărați maeștri ai stilului. Gânditori ai limbajului. Și pot mărturisi că sentimentul pe care-l am de fiecare dată, la fiecare text pe care-l parcurg, are un soi de corespondent sui-generis într-un vis al meu care se repetă: mă plimb printr-o casă veche, nou cumpărată, ce trebuie restaurată. Cercetând-o – în vis –, îi descopăr, de fiecare dată, câte o altă cameră, o cameră nouă, în care n-am mai fost niciodată. Casa din vis cu multe camere necunoscute îmi face întotdeauna bine. Camera – și traducătorul…
Această importantă aniversare trebuia sărbătorită cu fastul și strălucirea cuvenite. Astfel încât Filiala București a Traducătorilor Literari din cadrul U.S.R. a organizat miercuri, 31 octombrie 2018, la ora 18.30, o reuniune-sympósion în eleganta cafenea-bar amenajată la demisolul micului palat Dimitrie Sturdza (135 de ani de istorie!) de pe strada Arthur Verona nr. 13 (Librăria Cărturești), întâlnire care va rămâne întipărită în memoria tuturor participanților – a celor prezenți fizic și a celor prezenți în duh – drept un moment plin de căldură umană, aflat sub semnul spiritului și… al Speranței.
