Leo Butnaru, Cenzură sau „adaptare“?…

0
73

Se întâmplă că trebuie să dai în românește extrase din Biblie reproduse și în limba din care traduci, pentru a te convinge că există diferențe, uneori de neglijat, între versiunea românească și cea, să zicem, rusească. Astfel, în românește, versetul 21.21 din III Regi e următorul:

Convorbire realizată de Leo Butnaru
Leo Butnaru

Așa zice Domnul: „Iată voi aduce peste tine necazuri și te voi mătura și voi stârpi din ai lui Ahab pe cei de parte bărbătească, fie rob, fie slobod, în Israel”.

În limba rusă, există câteva traduceri (vreo șase) ale Scripturilor. Astfel, de apelezi la traducerea sinodală, acolo citești:

„[Так говорит Господь]: вот, Я наведу на тебя беды и вымету за тобою и истреблю у Ахава мочащегося к стене и заключенного и оставшегося в Израиле”, varianta mot-à-mot  românească fiind: „[Așa zice Domnul]: iată, Eu voi aduce peste tine nenorociri și voi mătura în urma ta și voi nimici din neamul lui Ahab pe cel ce urinează la zid și ocnașul și pe cel rămas în Israel”. Față de versiunea rusă, există diferențe care nu sunt de neglijat. Accentuez: aceasta e varianta rusească sinodală. În celelalte traduceri rusești, s-au omis ceea ce ar părea elemente cam… tari – urinarea la zid și ocnașul –, pe care, de altfel, cititorii atenți ai Bibliei le comentează, interpretează, după unii expresia „cel ce urinează la zid” referindu-se, metaforic, la orice bărbat sau copil de parte masculină, ajuns la vârsta la care e în stare să-și facă nevoile fiziologice de sine stătător. Astfel că voi nimici pe oricine dintre cei în stare să urinează la zid înseamnă că vor fi uciși toți bărbații și copiii de parte bărbătească mai mari de trei-cinci ani.

Alte nuanțe sau subtexte: cel ce urinează la zid ar porni de la treaba similară pe care o face câinele, astfel că neamul lui Ahab va fi lichidat pe deplin, încât nu vor fi cruțați nici câinii săi. Sau cel ce urinează la zid e un idiom exclusiv semit, prin care este exprimat disprețul față de bărbați. Apoi, se amintește că o expresie similară apare și în III Regi 14.10 (în rusește chiar așa este: за это Я наведу беды на дом Иеровоамов и истреблю у Иеровоамa до мочащегося к стене заключенново и оставшегося в Израиле, и вымету дом Иеровоамов, как выметают сор, дочиста), la noi însă, de asemenea ușor… cenzurată, fără… fiziologismul ce le pare unora cam… scandalos. Pornind de la varianta sinodală, poeta Rimma Cerneavina (n. 1949) a dat un poem destul de ingenios:

Din cauza lipsei pisoarelor,
bărbații se tot aliniau – coadă
la peretele unei case fără etaj,
bărbații
despre care în Scriptură se spune –
„să fie uciși toți… până la ocnaș
și cel ce urinează la zid”.

Și dacă traduci acest poem în românește, cum procedezi? Îl însoțești de o explicație precum cea de mai sus? Apoi, pornind de aici, poți ajunge la un… studiu de literatură comparată, de exegeză biblică și cine știe la ce alte deschideri de orizonturi ideatice.

Aceste tot noi și noi deschideri de orizonturi ideatice, entropice, la o atentă abordare și analiză a lor înfățișează dovezi inerente că, în lume, în diversitatea acesteia, traducerile nu se fac doar din unele limbi în altele, ci și din unele psihologii creatoare în alte psihologii creatoare; din unele epoci în alte epoci, din unele civilizații în altele, chiar din unele… coduri morale în alte… coduri morale. Pentru că, permanent, între timp(uri!) se întâmplă modificări nu doar în structurile lingvistice, în lexicografia popoarelor, ci au loc dislocări, metamorfoze în sistemul psihologic și etic al oamenilor, în dependență de epocile în care au trăit sau trăiesc. Traducerea este o necontenită racordare, adaptare a ideației literare, să zicem, a sistemelor metaforice, a tropilor în general. E un acordaj sub multiple aspecte a instrumentelor de comunicare și receptare umană, în general, și în artă, în special.

Lasă un răspuns