Despre eroii invizibili din culisele unui mare festival internațional de teatru
A XI-a ediție a Festivalului Internațional Shakespeare de la Craiova (23 aprilie–6 mai 2018) s-a bucurat de o numeroasă participare națională și internațională, cu cele peste patruzeci de spectacole și evenimente susținute de artiști și trupe de pe cinci continente. Selecția repertoriului i-a revenit exclusiv directorului de onoare al festivalului craiovean, Emil Boroghină, cel care la această ediție a și primit titlul de doctor honoris causa al Universității din Craiova. L-au ajutat la capitolul organizare mai tinerii Ilarian Ștefănescu și Vlad Drăgulescu, directorii executivi ai festivalului.
O parte din reușita acestui festival se datorează și traducătorilor. Ce ar înțelege publicul românesc din spectacolele trupelor britanice, rusești, sud-africane, franceze, poloneze, americane etc. etc. fără traducerile supratitrate ce însoțesc jocul actorilor?
Mi-am început colaborarea cu Emil Boroghină și organizatorii festivalului craiovean în anul 2010. Printr-o fericită coincidență, ediția din acel an a propus în exclusivitate montări cu Hamlet-uri de pe întregul mapamond, iar ediția Shakespeare coordonată de mine a fost lansată exact în zilele festivalului, sumarul volumului II fiind reprezentat de traducerea variantelor din primele două ediții in-quarto și prima ediție in-folio a celebrei tragedii. A fost primul contact – indirect, prin supratitrări – cu scena craioveană.
Începând cu anul 2010, noua integrală în limba română, generic intitulată „Un Shakespeare pentru mileniul trei”, a fost constant promovată pe scena festivalului craiovean. Organizatorii îmi trimiteau din timp „necesarul” de texte, iar eu le aduceam la cunoștință ce „avem în stoc” și ce titluri sunt în lucru. Integrala a crescut de la an la an, ca un bulgăre de zăpadă, astfel că în 2018 titlurile traduse de colegii mei de echipă au acoperit, practic, tot necesarul.
Importanța traducerilor nu este vreun moft al nostru. Regizoarea franceză Irina Brook, fiica celebrului Peter Brook, a susținut o prelegere pe această temă în cadrul seminarelor zilnice organizate de ESRA (European Shakespeare Research Association), iar în cadrul dezbaterilor purtate zi de zi pe marginea spectacolelor vizionate specialiștii au acordat o atenție deosebită calității traducerilor. În cazul unor montări din spații culturale mai exotice, ne-anglofone, a existat o dublă supratitrare, cu traduceri în engleză (în cazul unor adaptări ce se abăteau de la litera textului shakespearian) și în română. Ei bine, în aceste situații traducerile românești au fost net superioare celor englezești, cuvântul scris suprapunându-se perfect peste jocul actorilor, mișcarea scenică, gestică, expresie corporală.
Cea care se ocupă de ani buni de pregătirea textelor pentru supratitrare este Mona Dragomirescu. O face cu acribie, cu precizie milimetrică, știind să decupeze pasajele românești în conformitate cu textele englezești pe care le primește din timp de la invitații străini. Merită evidențiate eforturile Monei Dragomirescu, ale cărei trudă și generozitate se pierd într-un anonimat total; numele traducătorilor licărește timp de o fracțiune de secundă pe ecranul din pânză, dar nimeni nu le acordă atenție, publicul generând în acele clipe torentele de aplauze ce răsplătesc prestația actorilor. Și totuși, rămâne această bucurie a anonimatului, a faptului că vorbele traduse de tine au sprijinit o reprezentație scenică, au contribuit la configurarea sensului final al spectacolului.
Am avut în decursul timpului și bucuria de a auzi rostite replici, scene, acte din noua ediție Shakespeare, în spectacolele O furtună (regia Silviu Purcărete, 2012), Iulius Caesar (regia Peter Schneider, traducere de Lucia Verona și Horia Gârbea, 2016) și Timon din Atena (regia Charles Chemin, traducere de G. Volceanov, 2018), toate incluse în repertoriul Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova, cu distribuții din care au făcut parte regretatul Ilie Gheorghe, precum și Sorin Leoveanu, Adrian Andone, Romanița Ionescu, Gina Călinoiu, Claudiu Bleonț, George Albert Costea și mulți alți actori talentați.
La această ediție, au fost prezentate montări internaționale pentru care au fost folosite traduceri de Lucia Verona și Horia Gârbea, Violeta Popa și Ioana Diaconescu, Anca Tomuș și Alexandru M. Călin. Echipei Shakespeare i se adaugă, în acest an, un nou colaborator, în persoana conferențiarului Aloisia Șorop, cea care în 2014 a tradus, în doar patruzeci și opt de ore, textul de scenă al trupei britanice Cheek by Jowl Tis Pity She A Whore de John Ford (contemporan al Marelui Will, care scria în buna tradiție a pentametrului iambic), iar în 2018, în doar douăzeci și patru de ore, monodrama His Second Best Bed a Teatrului din Worcester.
În final, aș dori să-i fac o reverență distinsului nostru coleg de breaslă Constantin Geambașu, care a fost contactat de organizatori cu puține zile înainte de deschiderea festivalului craiovean, cu prezentarea spectacolului-mamut Poveștile africane ale lui Shakespeare, o montare de cinci ore și jumătate semnată de Krzysztof Warlikowski, un amestec de violență și pornografie scenică, cu un limbaj de coșmar. Și merită toate laudele colegul nostru, a cărui variantă românească a fost, în opinia tuturor, net superioară textului englezesc pregătit de Teatrul Nou din Varșovia.
