Vladimir Martinovski: Cе претворам во кондор без перја / Mă prefac într-un condor fără pene

0
43

Vladimir Martinovski (Skopje, 1974) este poet, prozator, eseist, critic literar şi traducător. Lucrează ca profesor universitar la Departamentul de Literatură Generală şi Comparată al Facultăţii de Filologie Blaže Koneski din Skopje.

Mircea Dan Duță © foto Peter Sragher
Traducere și prezentare de Mircea Dan Duță © foto Peter Sragher

Este autorul următoarelor volume de poezie: Luna din mare (2003), Poeme ascunse (2005), Apă şi pământ şi foc şi aer (2006), Cvartete (2010), Grăbeşte-te şi aşteaptă (2011), Înainte şi după dans (2012), Apă veritabilă (2014), Munţii interiori (2016) şi Poeme pentru visare şi trezire (2017). A publicat şi trei volume de haibun: Un ecou al valurilor (2009), Pisica în ceaţă (2016) şi Cerul fără stele (2016), precum şi o carte de poezii pentru copii, intitulată Dum spiro spero (2019). Este şi autorul unor texte de teorie literară şi editorul a aproximativ zece antologii. Poezia sa a fost tradusă şi publicată în douăzeci de limbi. Vladimir Martinovski a fost recompensat cu Premiul Literar Fraţii Miladinov (pentru poezie), Premiul Literar Noua Macedonie (pentru proză scurtă de ficţiune) şi Premiul Literar Dimităr Mitrev (pentru critică literară). Vladimir Martinovski este vicepreşedintele Centrului Macedonean al PEN Club.

ПреобразбиTransformări
Кога те нема се претворам за час во сончоглед без сонце,
во книга без букви, во дом без врати, во дожд без капки,
во контрабас без жици, во тротинет без предно колце,
во часовник без стрелки, во стих без антички стапки,

во чоколадо без какао, во главен град без булевар,
во жирафа без врат, во оркестар без диригент,
во кондор без перја, во улица без тротоар,
во скулптура без глава и без постамент.

Кога те нема станувам орев без јатка,
пчела без ронка мед или себичен
скакулец без виолина в рака.

А кога сум со тебе сум обичен
човек кој знае да крие вешто
дека порано бил сè и сешто.
Când nu ești aici, dintr-o dată mă transform într-o floarea-soarelui fără soare,
Într-o carte fără litere, într-o casă fără ușă, într-o ploaie fără picături,
Într-un dublu bas fără corzi, într-o tricicletă fără roata din față,
Într-un ceas fără limbi, într-un verset fără metru antic,

Într-o cacao cu lapte fără cacao, într-un oraș fără niciun bulevard,
Într-o girafă fără gât, într-o orchestră fără dirijor,
Într-un condor fără pene, într-o stradă fără trotuar,
Într-o sculptură fără cap și fără piedestal.

Când nu ești aici, sunt o nucă fără miez,
O albină fără pic de miere sau un mic
Greieraș egoist care a uitat unde și-a pus vioara.

Iar când sunt cu tine, sunt doar
Un om care tăinuiește în mod atât de firesc
Tot ce fusese înainte.
Нови cоѕвездијаNoi constelații
1.
Првиот дел од ноќта ни помина
во составување нови соѕвездија

Кога на небото видов „Заспана ластовица“
поита да составиш соѕвездие „Перница“

Кога го препозна соѕвездието „Криво лале“
собрав две-три ѕвезди за негова потпирка

Кога го видов соѕвездието „Јагули“
ми рече дека целото небо е океан

Кога го виде соѕвездието „101 бисер“
ти шепнав: галаксиите се како школки

Кога видовме нови ѕвездени јата им
баравме брзо небесни дрвца за починка

2.
И кога успеавме конечно да ги вдомиме
сите ѕвезди, комети, метеори и соѕвездија

решивме дека вториот дел од ноќта
и ние можеме да одиме на заслужен одмор

3.
Утрото почна како секое утро: се погледнавме
како да не знаеме ништо за новите соѕвездија
1.
Am petrecut prima parte a nopții
Alcătuind noi constelații

Când am văzut pe cer cum cineva a „înghițit în somn”
Te-ai grăbit să desenezi „Constelația Pernei”

Când ai distins „Constelația Tulpinilor Frânte”
Eu am proptit-o cu câteva stele pentru a sprijini structura

Când am văzut cum strălucește „Constelația Țiparului”
Tu mi-ai spus că întregul cer este un ocean mare

Când ai pariat pe „Constelația Celor 101 Perle”
Eu am șoptit: galaxiile sunt ca stridiile

Ori de câte ori am văzut noi stoluri de stele
Ne-am grăbit să le căutăm copaci cerești, ca să aibă unde să se odihnească

2.
Și când am găsit case
Pentru toate stelele, cometele, meteorii și constelațiile

Am decis că putem în sfârșit să ne luăm un binemeritat concediu
Și să ne odihnim pentru tot restul nopții

3.
Dimineața următoare a început ca oricare alta: ne-am uitat unul la altul,
De parcă nu am fi știut nimic despre niciun fel de noi constelații
Семеен портретPortret de familie
Според една црно-бела
фотографија
од Музејот на
фотографијата
во Париз
Inspirat de o fotografie
În alb și negru
de la Muzeul
Fotografiei din Paris
Таткото го нема

Веројатно не сака
никогаш да го сликаат
(а можеби е засолнет
зад фотоапаратот)

Ни мајката ја нема

Веројатно ѝ здодеало
да се слика без сопругот
(а можеби е во кујната
или пред огледалото)

Ни децата ги нема

Веројатно синот е
во војска или е домазет
а можеби ќерката е
замината јабана

Ни дедото го нема

(Веројатно веќе одамна
заминал од овој свет)

Можеби затоа бабата
го држи стариот семеен портрет
како што мајките држат бебе
или децата кукла
Tatăl
nu apare în fotografie

Probabil că niciodată
nu i-a plăcut să se fotografieze
(sau poate că se ascunde
în spatele camerei)

Nici mama
nu apare.

Probabil că a obosit
să tot pozeze în absența soțului
(sau poate că este în bucătărie
ori în fața unei oglinzi)

Nici copiii
nu apar

Poate că fiul este în armată
sau trăiește printre rudele soției,
iar fiica ar putea locui
undeva prin străinătate

Nici bunicul
nu apare

(Probabil că a plecat cu mult timp în urmă
din această lume)

Poate
că de aceea bunica
ține vechiul
portret de familie
așa cum mamele
își țin în brațe copiii
sau cum copiii își țin în brațe
păpușile
Vladimir Martinovski recitându-și poemele la Festivalul Port Dunăre, iunie 2019 © foto Peter Sragher
Vladimir Martinovski recitându-și poemele la Festivalul Port Dunăre, iunie 2019 © foto Peter Sragher
Истинска водаApă autentică
Жено моја со очи како вода подадена на затвореник
Андре Бретон
Soția mea cu ochi ca apa ce se bea în închisori
André Breton
Заталкан во лавиринт од тезги
на еден огромен пекиншки пазар
се сетив на зборовите на таксистот:

Господ веројатно го
создал Светот, ама сè
останато се прави во Кина!


„И се продава на овој пазар“ –
помислив, гледајќи ги планините
со копии од скапи производи

што тука можат да се купат
само за неколку јуани. Случајно
се фатив за една тревозелена

планинарска јакна од една
позната фирма. За да ме убеди да
си ја купам за мали пари

и за да докаже дека е waterproof,
продавачката ја потури јакната
со водата што си ја пиеше.

Неколку капки ме удрија в чело,
а другите се спуштија на подот.
Водава е вистинска! – рече.

Ја купив јакната и ја заносив
не само по планини. Ја носам и на
настани на кои има планински венци

од празни ласкања и тапкања по рамо.
Ја носам и меѓу лажни пророци и
проповедници кои везден нè учат:

Мразете го цел Свет, особено
соседите, оти тие сигурно
ве мразат многу повеќе
!

Ја носам лажнава јакна како
панцир против порои од лаги.
Ја носам и додека гледам вести.

Ја носам како подвижен потсетник
дека многу нешта се навистина лажни,
ама ти си вистинска, како водава што ја пијам.
Pierdut într-un labirint de tarabe
într-un imens bazar din Beijing
Mi-am amintit de cuvintele înțelepte ale taximetristului:

O fi creat Dumnezeu
lumea, dar,
în rest, totul se produce în China!


„Și se vinde în acest bazar” –
mi-am spus eu în gând, contemplând munții de produse
de lux contrafăcute

care se pot cumpăra aici
doar pentru câțiva yuani. Întâmplător
am luat în mână o haină de culoare verde crud,

o bluză de munte de la o firmă celebră. Pentru a mă convinge
s-o cumpăr la un preț atât de mic,

și pentru a dovedi că este waterproof,
vânzătoarea a turnat peste ea
toată apa din paharul din care tocmai băuse.

Câteva picături m-au stropit pe frunte,
iar celelalte s-au scurs pe podea.
Apa este autentică! – a subliniat doamna.

Am cumpărat bluza și am purtat-o adesea,
nu numai pe munte. O port și la
evenimentele unde am de înfruntat munți

de false politețuri și bătăi pe umăr.
O port printre proorocii mincinoși și
printre predicatorii care ne învață în fiecare zi:

Să urăști întreaga lume, mai ales
pre aproapele tău, căci acela pre tine fără îndoială
cu mult mai mult te va urî!


Port această bluză mincinoasă ca
pe o armură împotriva minciunilor.
O port în timp ce urmăresc știrile.

O port ca pe un memento viu
că multe lucruri sunt într-adevăr false,
în schimb tu ești autentică, la fel ca apa pe care o beau.
Мостот на дунавPodul peste Dunăre
Додека го минувавме мостот на Дунав
ветрот стопати дувна, се шмугна
и се притаи зад првата шума.

Водата сврти сто круга
од планините
до морето и назад.

Крај нас поминуваа колони
уморни коњи, претоварени запрежни коли,
камиони, тенкови, топови.

Некој по стопати пак
ја прекројуваше картата
на светот.

Се цртаа
нови граници
по меандрите и делтите.

Бранови бегалци од војните
ги препливуваа
брзаците.

Додека го минувавме мостот на Дунав
се слушаа рибарски караници
и љубовнички шлаканици.

Од мостот дење скокаа
бучни фалбаџии
а ноќе тивки осаменици.

Додека го минувавме мостот на Дунав
во себе копавме бунар
за сушни лета.

Штета е што некој
ни ги зема детските лопатки
заборавени во визбите и таваните.

Додека го минувавме мостот на Дунав
комарците вредно ја мешаа крвта
на победниците и поразените.

Додека го минувавме мостот,
кој во меѓувреме
стопати го градеа

и пепел го сторија,
Дунав спокојно течеше,
уморен од нашата славна историја.
Când am trecut podul peste Dunăre,
vântul suflase și șuierase de o sută de ori, apoi fluierase îndelung
și se ascunsese în cea mai apropiată pădurice

Pe drumul din munți
către mare și înapoi,
apa făcuse o sută de vâltori.

Pe lângă noi treceau coloane întregi
de cai obosiți și căruțe din lemn,
tunuri, camioane, cisterne și tancuri.

Pentru a nu știu câta oară,
unii redesenau
harta lumii

Noi frontiere
au fost trasate
șerpuind de-a lungul a sute de delte.

Val după val,
refugiații atâtor războaie
au străbătut înot curenții iuți.

Când am trecut podul peste Dunăre,
am auzit pescarii pălăvrăgind
și amanții certându-se.

Niște băieți săreau de pe pod
în timpul zilei, erau tare zgomotoși,
în schimb, noaptea aparținea
tăcutelor suflete singuratice.

Când am trecut podul peste Dunăre
am săpat câte o fântână
în propriul nostru adânc
pentru verile secetoase care vor urma.

Ce păcat că nu știu cine
ne-a luat lopățelele-jucărie din copilărie,
uitate prin poduri și subsoluri.

Când am trecut podul peste Dunăre
țânțarii amestecau
sângele învingătorilor cu acela al învinșilor.

Când am trecut podul peste Dunăre
care de-a lungul anilor
a fost reconstruit de peste o sută de ori
numai pentru a fi iarăși distrus și transformat din nou în țărână de fiecare dată,
Dunărea curgea liniștită,
trecutul nostru glorios o epuizase demult.

Lasă un răspuns