Vladimir Martinovski (Skopje, 1974) este poet, prozator, eseist, critic literar şi traducător. Lucrează ca profesor universitar la Departamentul de Literatură Generală şi Comparată al Facultăţii de Filologie Blaže Koneski din Skopje.
Este autorul următoarelor volume de poezie: Luna din mare (2003), Poeme ascunse (2005), Apă şi pământ şi foc şi aer (2006), Cvartete (2010), Grăbeşte-te şi aşteaptă (2011), Înainte şi după dans (2012), Apă veritabilă (2014), Munţii interiori (2016) şi Poeme pentru visare şi trezire (2017). A publicat şi trei volume de haibun: Un ecou al valurilor (2009), Pisica în ceaţă (2016) şi Cerul fără stele (2016), precum şi o carte de poezii pentru copii, intitulată Dum spiro spero (2019). Este şi autorul unor texte de teorie literară şi editorul a aproximativ zece antologii. Poezia sa a fost tradusă şi publicată în douăzeci de limbi. Vladimir Martinovski a fost recompensat cu Premiul Literar Fraţii Miladinov (pentru poezie), Premiul Literar Noua Macedonie (pentru proză scurtă de ficţiune) şi Premiul Literar Dimităr Mitrev (pentru critică literară). Vladimir Martinovski este vicepreşedintele Centrului Macedonean al PEN Club.
⁂
| Преобразби | Transformări |
|---|---|
| Кога те нема се претворам за час во сончоглед без сонце, во книга без букви, во дом без врати, во дожд без капки, во контрабас без жици, во тротинет без предно колце, во часовник без стрелки, во стих без антички стапки, во чоколадо без какао, во главен град без булевар, во жирафа без врат, во оркестар без диригент, во кондор без перја, во улица без тротоар, во скулптура без глава и без постамент. Кога те нема станувам орев без јатка, пчела без ронка мед или себичен скакулец без виолина в рака. А кога сум со тебе сум обичен човек кој знае да крие вешто дека порано бил сè и сешто. | Când nu ești aici, dintr-o dată mă transform într-o floarea-soarelui fără soare, Într-o carte fără litere, într-o casă fără ușă, într-o ploaie fără picături, Într-un dublu bas fără corzi, într-o tricicletă fără roata din față, Într-un ceas fără limbi, într-un verset fără metru antic, Într-o cacao cu lapte fără cacao, într-un oraș fără niciun bulevard, Într-o girafă fără gât, într-o orchestră fără dirijor, Într-un condor fără pene, într-o stradă fără trotuar, Într-o sculptură fără cap și fără piedestal. Când nu ești aici, sunt o nucă fără miez, O albină fără pic de miere sau un mic Greieraș egoist care a uitat unde și-a pus vioara. Iar când sunt cu tine, sunt doar Un om care tăinuiește în mod atât de firesc Tot ce fusese înainte. |
| Нови cоѕвездија | Noi constelații |
|---|---|
| 1. Првиот дел од ноќта ни помина во составување нови соѕвездија Кога на небото видов „Заспана ластовица“ поита да составиш соѕвездие „Перница“ Кога го препозна соѕвездието „Криво лале“ собрав две-три ѕвезди за негова потпирка Кога го видов соѕвездието „Јагули“ ми рече дека целото небо е океан Кога го виде соѕвездието „101 бисер“ ти шепнав: галаксиите се како школки Кога видовме нови ѕвездени јата им баравме брзо небесни дрвца за починка 2. И кога успеавме конечно да ги вдомиме сите ѕвезди, комети, метеори и соѕвездија решивме дека вториот дел од ноќта и ние можеме да одиме на заслужен одмор 3. Утрото почна како секое утро: се погледнавме како да не знаеме ништо за новите соѕвездија | 1. Am petrecut prima parte a nopții Alcătuind noi constelații Când am văzut pe cer cum cineva a „înghițit în somn” Te-ai grăbit să desenezi „Constelația Pernei” Când ai distins „Constelația Tulpinilor Frânte” Eu am proptit-o cu câteva stele pentru a sprijini structura Când am văzut cum strălucește „Constelația Țiparului” Tu mi-ai spus că întregul cer este un ocean mare Când ai pariat pe „Constelația Celor 101 Perle” Eu am șoptit: galaxiile sunt ca stridiile Ori de câte ori am văzut noi stoluri de stele Ne-am grăbit să le căutăm copaci cerești, ca să aibă unde să se odihnească 2. Și când am găsit case Pentru toate stelele, cometele, meteorii și constelațiile Am decis că putem în sfârșit să ne luăm un binemeritat concediu Și să ne odihnim pentru tot restul nopții 3. Dimineața următoare a început ca oricare alta: ne-am uitat unul la altul, De parcă nu am fi știut nimic despre niciun fel de noi constelații |
| Семеен портрет | Portret de familie |
|---|---|
| Според една црно-бела фотографија од Музејот на фотографијата во Париз | Inspirat de o fotografie În alb și negru de la Muzeul Fotografiei din Paris |
| Таткото го нема Веројатно не сака никогаш да го сликаат (а можеби е засолнет зад фотоапаратот) Ни мајката ја нема Веројатно ѝ здодеало да се слика без сопругот (а можеби е во кујната или пред огледалото) Ни децата ги нема Веројатно синот е во војска или е домазет а можеби ќерката е замината јабана Ни дедото го нема (Веројатно веќе одамна заминал од овој свет) Можеби затоа бабата го држи стариот семеен портрет како што мајките држат бебе или децата кукла | Tatăl nu apare în fotografie Probabil că niciodată nu i-a plăcut să se fotografieze (sau poate că se ascunde în spatele camerei) Nici mama nu apare. Probabil că a obosit să tot pozeze în absența soțului (sau poate că este în bucătărie ori în fața unei oglinzi) Nici copiii nu apar Poate că fiul este în armată sau trăiește printre rudele soției, iar fiica ar putea locui undeva prin străinătate Nici bunicul nu apare (Probabil că a plecat cu mult timp în urmă din această lume) Poate că de aceea bunica ține vechiul portret de familie așa cum mamele își țin în brațe copiii sau cum copiii își țin în brațe păpușile |
| Истинска вода | Apă autentică |
|---|---|
| Жено моја со очи како вода подадена на затвореник Андре Бретон | Soția mea cu ochi ca apa ce se bea în închisori André Breton |
| Заталкан во лавиринт од тезги на еден огромен пекиншки пазар се сетив на зборовите на таксистот: Господ веројатно го создал Светот, ама сè останато се прави во Кина! „И се продава на овој пазар“ – помислив, гледајќи ги планините со копии од скапи производи што тука можат да се купат само за неколку јуани. Случајно се фатив за една тревозелена планинарска јакна од една позната фирма. За да ме убеди да си ја купам за мали пари и за да докаже дека е waterproof, продавачката ја потури јакната со водата што си ја пиеше. Неколку капки ме удрија в чело, а другите се спуштија на подот. Водава е вистинска! – рече. Ја купив јакната и ја заносив не само по планини. Ја носам и на настани на кои има планински венци од празни ласкања и тапкања по рамо. Ја носам и меѓу лажни пророци и проповедници кои везден нè учат: Мразете го цел Свет, особено соседите, оти тие сигурно ве мразат многу повеќе! Ја носам лажнава јакна како панцир против порои од лаги. Ја носам и додека гледам вести. Ја носам како подвижен потсетник дека многу нешта се навистина лажни, ама ти си вистинска, како водава што ја пијам. | Pierdut într-un labirint de tarabe într-un imens bazar din Beijing Mi-am amintit de cuvintele înțelepte ale taximetristului: O fi creat Dumnezeu lumea, dar, în rest, totul se produce în China! „Și se vinde în acest bazar” – mi-am spus eu în gând, contemplând munții de produse de lux contrafăcute care se pot cumpăra aici doar pentru câțiva yuani. Întâmplător am luat în mână o haină de culoare verde crud, o bluză de munte de la o firmă celebră. Pentru a mă convinge s-o cumpăr la un preț atât de mic, și pentru a dovedi că este waterproof, vânzătoarea a turnat peste ea toată apa din paharul din care tocmai băuse. Câteva picături m-au stropit pe frunte, iar celelalte s-au scurs pe podea. Apa este autentică! – a subliniat doamna. Am cumpărat bluza și am purtat-o adesea, nu numai pe munte. O port și la evenimentele unde am de înfruntat munți de false politețuri și bătăi pe umăr. O port printre proorocii mincinoși și printre predicatorii care ne învață în fiecare zi: Să urăști întreaga lume, mai ales pre aproapele tău, căci acela pre tine fără îndoială cu mult mai mult te va urî! Port această bluză mincinoasă ca pe o armură împotriva minciunilor. O port în timp ce urmăresc știrile. O port ca pe un memento viu că multe lucruri sunt într-adevăr false, în schimb tu ești autentică, la fel ca apa pe care o beau. |
| Мостот на дунав | Podul peste Dunăre |
|---|---|
| Додека го минувавме мостот на Дунав ветрот стопати дувна, се шмугна и се притаи зад првата шума. Водата сврти сто круга од планините до морето и назад. Крај нас поминуваа колони уморни коњи, претоварени запрежни коли, камиони, тенкови, топови. Некој по стопати пак ја прекројуваше картата на светот. Се цртаа нови граници по меандрите и делтите. Бранови бегалци од војните ги препливуваа брзаците. Додека го минувавме мостот на Дунав се слушаа рибарски караници и љубовнички шлаканици. Од мостот дење скокаа бучни фалбаџии а ноќе тивки осаменици. Додека го минувавме мостот на Дунав во себе копавме бунар за сушни лета. Штета е што некој ни ги зема детските лопатки заборавени во визбите и таваните. Додека го минувавме мостот на Дунав комарците вредно ја мешаа крвта на победниците и поразените. Додека го минувавме мостот, кој во меѓувреме стопати го градеа и пепел го сторија, Дунав спокојно течеше, уморен од нашата славна историја. | Când am trecut podul peste Dunăre, vântul suflase și șuierase de o sută de ori, apoi fluierase îndelung și se ascunsese în cea mai apropiată pădurice Pe drumul din munți către mare și înapoi, apa făcuse o sută de vâltori. Pe lângă noi treceau coloane întregi de cai obosiți și căruțe din lemn, tunuri, camioane, cisterne și tancuri. Pentru a nu știu câta oară, unii redesenau harta lumii Noi frontiere au fost trasate șerpuind de-a lungul a sute de delte. Val după val, refugiații atâtor războaie au străbătut înot curenții iuți. Când am trecut podul peste Dunăre, am auzit pescarii pălăvrăgind și amanții certându-se. Niște băieți săreau de pe pod în timpul zilei, erau tare zgomotoși, în schimb, noaptea aparținea tăcutelor suflete singuratice. Când am trecut podul peste Dunăre am săpat câte o fântână în propriul nostru adânc pentru verile secetoase care vor urma. Ce păcat că nu știu cine ne-a luat lopățelele-jucărie din copilărie, uitate prin poduri și subsoluri. Când am trecut podul peste Dunăre țânțarii amestecau sângele învingătorilor cu acela al învinșilor. Când am trecut podul peste Dunăre care de-a lungul anilor a fost reconstruit de peste o sută de ori numai pentru a fi iarăși distrus și transformat din nou în țărână de fiecare dată, Dunărea curgea liniștită, trecutul nostru glorios o epuizase demult. |
