George Volceanov, Truditorii traducerii literare la ceas aniversar

0
254

Acum câteva zile, Peter Sragher, fondatorul Revistei de traduceri literare, îşi anunţă colegii traducători că revista împlineşte trei ani de la lansare şi mă invită să aştern, pe pagina virtuală găzduită de Internet, câteva gânduri prilejuite de aniversare.

George Volceanov
George Volceanov

Cu această ocazie, rememorez primele întâlniri ale grupului de iniţiativă, alcătuit din Antoaneta Olteanu, Tatiana Segal, Luminiţa Voina-Răuţ, Marina Vazaca, Peter Sragher şi subsemnatul, de discuţiile înfierbântate legate de format, rubrici, responsabilităţi asumate, perspective de dezvoltare…, discuţii ce au îmbinat scepticismul exagerat al unora cu entuziasmul de-a dreptul adolescentin al altora. Apoi, au urmat primele numere ale revistei, cu nume grele printre semnatari, dar şi printre cei ce au constituit temele primelor articole (George Guţu, Horaţiu Decuble, Radu Toma, Adrian G. Sahlean, Bogdan Ghiu şi alţii).

Încet-încet, lucrurile au intrat pe făgaşul normalităţii, nucleul de bază, redacţional, atrăgând, număr după număr, noi colaboratori, nume importante din peisajul traducerilor literare de la noi; mă bucur că i-am putut aduce în cercul colaboratorilor noştri pe Ioana Costa, Luana Schidu, Gabriela Lungu, Irina Bojin, iar, mai recent, pe Doina Borgovan de la Radio Cluj. De la Iaşi, ni s-a alăturat Dana Bădulescu, iar de la Oradea Tamás Mihók, de la Sibiu Anca Ignat (Tomuş), iar din Ţinutul Secuiesc Réka Vitályos-Bartalis. Ne apropiem astfel de principalul deziderat al revistei noastre – acela de a fi vocea tuturor traducătorilor literari, indiferent de generaţie şi de limbile din / în care traduc.

Mi se pare impresionant să regăseşti în paginile revistei numele unor personalităţi marcante ale vieţii universitare, ale traductologiei şi traducerii literare (Stavros Deligiorgis, Victor Ivanovici, Tudora Şandru-Mehedinţi, Andreea Vlădescu), alături de tinere talente, precum Alexandru M. Călin, Anna Ciungu şi Flavia Teoc. Un alt motiv de mândrie îl constituie echidistanţa revistei faţă de limbile din / în care se traduce literatură. Deşi limba engleză este cea din care se publică circa 90% din producţia de carte de pe orice piaţă europeană, în sumarul revistei noastre şi-au găsit locul, în egală măsură, şi traducerile sau discuţiile prilejuite de traduceri din limbile clasice (cu precădere, latina), limbile orientale (cu precădere, chineza şi araba), limbile romanice (mai ales, franceza, spaniola şi italiana), limba cehă (care are un formidabil ambasador cultural în persoana lui Mircea Dan Duţă), limba rusă, limba maghiară, limbile nordice, neogreaca etc. etc.

Revista şi-a făcut un obicei frumos din a semnala preocupările la zi ale traducătorilor, prin rubricile „Work in Progress” şi „Atelierul traducătorului”, de a evidenţia merite literare şi culturale prin interviuri luate unor personalităţi de peste hotare; există şi rubrici ce discută evenimente deosebite, dedicate traducerii – conferinţe în genul celor de la Szigliget, Köln, Norwich şi Gdańsk, despre care am relatat eu însumi. În fine, există şi grupajele de texte dedicate aniversărilor (de pildă, 25 de ani de la dispariţia marelui nostru fondator de şcoală de traduceri literare Leon Leviţchi – în 2016; o sută de ani de la naşterea lui – în 2018) sau cele prilejuite de plecarea dintre noi a unor truditori pe ogoarele traducerii literare care s-au distins nu doar prin calitatea excepţională a traducerilor lor, ci şi prin dimensiunea lor umană. Antoaneta Ralian, Radu Niciporuc, Alexandru Calciu, Mioara Caragea vor rămâne de-a pururi în amintirea breslei noastre…

Nu pot să nu remarc, la finalul articolului, că am avut şi momente de cumpănă în aceşti ani de „creştere” a revistei noastre, sentimentul că uneori sunt prea des solicitat să contribui la sumarul câte unui număr; nu-mi doream să transform acest organ de presă colectiv în „revista traducerilor literare ale lui Volceanov”, să scriu despre ce am eu în lucru, despre conferinţele la care particip sau despre ce gândesc doar eu în legătură cu câte o temă ridicată la fileu de către redactorul-şef, cum ar fi, de pildă, problema plagiatului. Din fericire, timpul m-a vindecat de această angoasă, odată cu sporirea numărului de colaboratori şi lărgirea paletei de problematici abordate.

Sper ca, pe viitor, activitatea mea din cadrul redacţiei să se axeze tot mai mult pe valorificarea potenţialului artistic şi intelectual a cât mai mulți traducători talentaţi – căci de talente nu ducem lipsă – şi cât mai puţin pe prezentarea propriilor mele activităţi din laboratorul traducerii sau din conferinţele de profil.

Închei, aşadar, cu invitaţia adresată TUTUROR TRADUCĂTORILOR, nu doar celor din Filiala Bucureşti, ci de pretutindeni, să se alăture efortului nostru de promovare a acestui tip de scriere literară şi a imaginii traducătorului literar.

Lasă un răspuns