Viorica Nișcov, La o aniversară

0
1242

Prin modificarea numelui Secției de traduceri a USR în Filiala București – Traduceri literare – trecută în noul Statut al USR din 2013 –, datorată susținerii argumentate a lui Sorin Mărculescu, s-a creat cadrul conceptual și juridic al unei profesii al cărei specific a situat-o, față de alte genuri de traduceri, în altă clasă de produse culturale, aflate în proximitatea creației literare.

Viorica Nișcov

Grație efortului susținut, tenace, creativ și entuziast al lui Peter Sragher, președintele Filialei (care funcționează sub acronimul FITRALIT), aceasta a adunat, centrat și dirijat activitatea membrilor, înainte răzlețiți, sub două tipuri, corelate, de activități.

Pe de-o parte, e vorba de „Colocviile de traduceri literare“ (care, între 2013 și 2018, a înregistrat treizeci și nouă de ediții!), în care se discută probleme complicate de traducere a literaturii din diverse limbi în română, dar și de retroversiune literară, se prezintă fragmente din traduceri în lucru, se dezbat probleme teoretice, se analizează dificultăți de transpunere dintr-o limbă în alta, se au în vedere traduceri nu doar din literaturi aparținând unor zone de cultură relativ cunoscute, ci și din altele, insolite, cum ar fi araba, chineza, japoneza, persana, sau se prezintă poezii din literatura scaldică.

Pe de altă parte, este vorba de organul specializat, Revista de traduceri literare – în format electronic, în care au loc dezbateri cvasitehnice despre calitățile, respectiv erorile diferitelor traduceri, în care se publică interviuri, cronici, evenimente legate de activitatea specifică filialei – care tocmai a împlinit trei ani de la apariția primului număr.

În condițiile de astăzi, în care – cel puțin la noi – mare parte a producției de carte o formează traducerile, în care statutul traducătorului este însă paradoxal atât de ingrat, încât unele edituri își permit să-i treacă numele, parcă jenat, în caseta tehnică (deseori RAO) sau să nu-și onoreze cu anii obligațiile contractuale (cazul Editurii Univers Enciclopedic) și, în genere, să plătească traducerile cu sume ridicole, fără a mai vorbi de imaginea inexistentă a traducătorului pentru cititorul obișnuit, pentru formele de publicitate în mass-media etc., activitatea pe care o desfășoară energic Filiala noastră își asumă responsabil rolul de a atesta existența unei profesii de interes cultural și economic de importanță națională, de a o face pe aceasta vizibilă la nivelul societății. Și asta nu din vanitate ori orgoliu, ci din necesitatea dreptei ei validări.

Articolul precedentMihók Tamás, Note subiective despre o revistă în plină floare
Articolul următorGeorge Volceanov, Truditorii traducerii literare la ceas aniversar

Lasă un răspuns