Publicarea, în Revista de traduceri literare, a unui număr de șase poezii eminesciene în limba engleză în traducerea Dianei Cârligeanu a stârnit indignarea domnului inginer Mircea Pella din SUA, în timpul liber versificator și traducător de poezie românească în limba engleză. Nemulțumit de calitatea traducerilor Dianei Cârligeanu, acesta a luat poziție, elogiind traducerile anterioare ale domnului Adrian Sahlean, eminent traducător al unui minuscul corpus de texte eminesciene. Domnul Mircea Pella, parcă parafrazând celebrele cuvinte ale lui Arhimede noli me tangere, ne anunță că, după Adrian Sahlean, s-ar cuveni ca nimeni să nu mai abordeze traducerea lui Eminescu în engleză.
Diana Cârligeanu a răspuns în acest număr al revistei atât comentariilor lui Mircea Pella (vezi:https://www.fitralit.ro/01-05-2023-replica-lui-mircea-pella/) , cât și celor ale lui Adrian Sahlean (căci există un istoric, până acum necunoscut, al relațiilor dintre mai tânăra aspirantă la glorie și traducătorul consacrat; vezi: https://www.fitralit.ro/01-05-2023-replica-lui-adrian-sahlean/).
Publicăm, de asemenea, un punct de vedere, pe care ni l-a comunicat, în iunie 2022, Sergiu Celac, important traducător de literatură din limba engleză. Înainte de publicarea poeziilor în traducerea Dianei Cârligeanu, am cerut atât punctul de vedere al lui George Volceanov, cât și pe cel al lui Sergiu Celac (în acest număr este redat punctul de vedere al domniei sale; vezi: https://www.fitralit.ro/01-05-2023-scurte-consideratii-despre-traducerile-unor-poezii-de-mihai-eminescu-in-limba-engleza/), dovadă că Revista de traduceri literare nu publică materiale adunate la întâmplare – cum ar vrea să creadă unii și alții.
Adrian Sahlean s-a ținut până acum departe de acest schimb de opinii, deși a purtat „în tranșee“ o lungă corespondență cu colegul nostru George Volceanov, în care și-a exprimat dezamăgirea față de standardele – vezi, Doamne – modeste ale Revistei de traduceri literare a Filialei București-Traduceri Literare a Uniunii Scriitorilor din România.
Considerăm că, în chestiunea noilor traduceri din Eminescu, părțile implicate au exprimat puncte de vedere clare, iar continuarea, în revista noastră, a unei polemici între „beligeranți“ cu luări de poziții – s-ar părea – ireconciliabile ar putea dăuna grav climatului literar. Într-o astfel de dispută, nu poate exista învingător. Dacă vreuna dintre părți mai are de adăugat ceva, este invitată s-o facă în alte publicații.
Ne exprimăm înalta apreciere pentru realizările de până acum ale domnului Sahlean – încheiate cu zeci de ani în urmă – și îi urăm, totodată, succes Dianei Cârligeanu în realizarea amplului proiect de importanță națională la care s-a înhămat. Nu suntem în măsură să judecăm reușita acestuia înainte de a-i vedea roadele tipărite și difuzate. Iar judecata de valoare finală nu-i va aparține nici lui Mircea Pella, nici lui Adrian Sahlean, ci Timpului (cu majusculă, ca în poezia renascentistă) și, mai ales, generațiilor viitoare de cititori și exegeți.
Istoria traducerilor nu are puncte terminus, „capete de linie“. Fiecare generație are dreptul – și datoria – să facă traduceri noi, valoroase. Idee care a constituit, de altminteri, și punctul de pornire al Simpozionului internațional despre retraducerea literară – organizat, în noiembrie 2019, de Filiala București-Traduceri Literare a Uniunii Scriitorilor din România, în colaborare cu Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București –, ale cărui comunicări științifice, toate lucrări de ținută, au fost publicate în volumul Provocările retraducerii literare. Rescrierea literaturii universale în limba română, Editura Universității din București, 2020.
[…] Despre polemica iscată de traducerile în limba engleză a unor poezii… […]
D-le Sragher,
Nu m-am ținut deoparte de nici un schimb de opinii – așa cum ai declarat repetat. Am avut urgențe, și lucruri de făcut – în activitățile mele din SUA – mult mai importante decât să răspund calomniei tale că aș fi făcut observații sub pseudonimul Mircea Pella. Nici macar nu ai retras-o!
Observ însă că revista publică acum răspunsuri ale drei Cârligeanu adresate atât d-lui Pella, cât și mie direct – sunt acuzat de ‘sabotaj’ cu scenarite de complot – fără vreun dialog legat de articolul ei.
Declari că ai pus ‘punct final’ polemicilor, și că „dacă vreuna dintre părți mai are de adăugat ceva, este invitată s-o facă în alte publicații.”
Cârligeanu m-a abordat în 2020 să îmi dau cu părerea asupra unei traduceri și am vrut s-o ajut facilitându-i contactul cu un editor american nativ. Mi-a răspuns: „mă simt capabilă să fac traducerile pe cont propriu fiind eu însămi, la nivel nativ – chiar întrecându-i pe multi nativi.” I-am urat succes.
Punctul meu de vedere nu a fost inclus, deci nu a fost exprimat „de toate părțile implicate”, așa cum declari incorect. Am terminat replica mea pentru articolul initial al lui D.C. despre traduceri abia de două zile și ti-am trimis-o deja spre publicare.
Răspunsul cuprinde observații strict anglistice, și trebuie publicat la Fitralit în revistă – NU ÎN ALTĂ PARTE! Este dreptul la replică pe care îl am nu doar ca membru al Uniunii Scriitorilor și al Filialei de traduceri literare, ci și ca singurul retroversionist al lui Eminescu cu validari în lumea anglofonă.
Nu am ce să răspund direct lui Cârligeanu la „replica” imatură adresată mie în acest număr din revistă.
A. G. Sahlean
Nu m-am ținut deoparte de nici un schimb de opinii – am avut urgențe, mult mai importante decât să răspund calomniei că aș fi făcut observații sub pseudonimul Pella. Observ însă că revista publică acum răspunsuri ale drei Carligeanu adresate atât lui Mircea Pella, cât și mie (sunt acuzat de ‘sabotaj’) înainte ca eu să fi avut vreun dialog cu ea sau vreun răspuns la articolul inițial. Am terminat replica mea abia de două zile și o voi trimite chiar mâine spre publicare. Punctul meu de vedere – foarte clar – nu a fost exprimat de toate „părțile implicate”.
Am sa citesc dosarul polemicii cu interes. Pina atunci, insa, nu pot sa nu observ ca:
1. Opiniile lui Mircea Pella nu sint redate direct, ci doar prin replica Dianei Carligeanu la acestea. Corect ar fi fost ca dosarul sa includa si comentariile lui Pella.
2. Prezentarea dosarului e partinitoare si sofistica. Pozitia lui Pella nu poate fi invalidata pentru ca el e „inginer”, „versificator si traducator in timplul liber” si nu traducator de profesie (sofism ad auctoritatem) si nici daca unele dintre argumentele lui nu sint substantiale – de exemplu, nu accepta ca Eminescu sa fie retradus (sofism ignoratio elenchi). Argumentele impotriva unei opinii ar trebui sa aiba legatura cu cauza, nu cu conditia celui care sustine opinia respectiva (observ ca traducatoarea criticata raspunde la fel de arogant, prin „nu stiu de ce raspund eu cuiva care se exprima doar pe Facebook”), iar o pozitie poate sa fie indreptatita chiar daca nu e aparata adecvat.
3. Daca tot justificam o opinie prin conditia celui care o apara, ar trebui spus si ca, pina la urma, sa traduci literatura intr-o limba care nu e limba ta nativa, fara supervizarea unui nativ, e malpraxis. Cu totul neprofesionist, indiferent de cit de bine ai cunoaste limba tinta.