Cât crini și roze încă se adună…

1
389

Traducătorul confruntat cu o capodoperă nu are nimic altceva de făcut decât să se dea la o parte din calea ei; iar cum sonetul XXIII al lui Gracilaso de la Vega prezintă toate semnalmentele unei capodopere, socot că numai câteva cuvinte vor fi de-ajuns și prea de-ajuns din parte-mi.

Garcilaso de la Vega (1501–1536) este poetul care, alături de prietenul său, Juan Boscán, a împământenit sonetul petrarchesc în limba spaniolă. Privindu-i viața sub specie aeternitatis,  singur acest detaliu atârnă mai greu pentru noi decât tot restul biografiei sale.

Alexandru M. Călin
Alexandru M. Călin

În sonetul XXIII, el prelucrează cu geniu adagiul horațian carpe diem, îmbiind frumusețea să se dăruiască înainte de a se ofili.

 Strădania mea a fost să respect pe cât posibil sintaxa originalului, pentru a nu-i adultera muzica. De pildă, incidenta din versurile 5–6, „que en la vena / Del oro se escogió“, a fost redată întocmai, respectându-i-se așezarea din original. După cum e de bun-gust în limba română, m-am ferit de rimele omogene, evitând să rimez sufixe gramaticale între ele – așa cum, din păcate, încep să procedeze tot mai mulți traducători, altminteri avizați, când rimează „privește“ cu „iubește“, „iubește“ cu „lovește“ și așa mai departe. M-am căznit să păstrez pluralul și în traducere – căci Garcilaso nu își tutuiește niciodată dedicatara. Nu în ultimul rând, am avut grijă să respect riguros măsura originalului, așa fel încât fiecare vers să numere fix unsprezece silabe, nici mai multe, nici mai puține. Acest deziderat m-a îndemnat să renunț la rima „nea / sa“, extrem de comodă în cazul versurilor 11–14, și să caut o soluție paroxitonă.

Sonetul acesta a mai fost tradus în română de Dumitru Radulian, în monumentala sa antologie a Sonetului spaniol în Secolul de Aur, apărută în 1982.

Doresc să dedic prezenta traducere iubitei mele magistre, doamna prof. dr. Mianda Cioba, care mi-a făcut cunoștință cu Garcilaso în timpul studenției mele și care, sunt încredințat, îndrăgește acest sonet cel puțin la fel de mult ca și mine.  


En tanto que de rosa y azucena

se muestra la color en vuestro gesto,

y que vuestro mirar ardiente, honesto,

enciende al corazón y lo refrena;


 y en tanto que el cabello, que en la vena

del oro se escogió, con vuelo presto,

por el hermoso cuello blanco, enhiesto,

el viento mueve, esparce y desordena;


coged de vuestra alegre primavera

el dulce fruto, antes que el tiempo airado

cubra de nieve la hermosa cumbre.


Marchitará la rosa el viento helado,

todo lo mudará la edad ligera,

por no hacer mudanza en su costumbre.


***

Cât crini și roze încă se adună

Pe chipul vostru, pentru-a-i da culoare,

Cât timp privirea voastră arzătoare

Încinge inimi și tot ea le-nstrună,


Cât părul vostru, care dintr-o vână

De aur s-a ales, mai va să zboare

Pe gâtul dalb, mlădiu, în vântul care

Vi-l ia, vi-l ceartă și vi-l despreună,


Culegeți fructul dulce-n primăvară;

Nu așteptați ca timpul cel iernatic

Frumoasei culmi să-i troienească steiul.


Va smulge roza viforul sălbatic,

Totul schimba-va vârsta cea ușoară,

Ca să nu-și schimbe dânsa obiceiul.

1 COMENTARIU

Lasă un răspuns