Traducătorul confruntat cu o capodoperă nu are nimic altceva de făcut decât să se dea la o parte din calea ei; iar cum sonetul XXIII al lui Gracilaso de la Vega prezintă toate semnalmentele unei capodopere, socot că numai câteva cuvinte vor fi de-ajuns și prea de-ajuns din parte-mi.
Garcilaso de la Vega (1501–1536) este poetul care, alături de prietenul său, Juan Boscán, a împământenit sonetul petrarchesc în limba spaniolă. Privindu-i viața sub specie aeternitatis, singur acest detaliu atârnă mai greu pentru noi decât tot restul biografiei sale.
În sonetul XXIII, el prelucrează cu geniu adagiul horațian carpe diem, îmbiind frumusețea să se dăruiască înainte de a se ofili.
Strădania mea a fost să respect pe cât posibil sintaxa originalului, pentru a nu-i adultera muzica. De pildă, incidenta din versurile 5–6, „que en la vena / Del oro se escogió“, a fost redată întocmai, respectându-i-se așezarea din original. După cum e de bun-gust în limba română, m-am ferit de rimele omogene, evitând să rimez sufixe gramaticale între ele – așa cum, din păcate, încep să procedeze tot mai mulți traducători, altminteri avizați, când rimează „privește“ cu „iubește“, „iubește“ cu „lovește“ și așa mai departe. M-am căznit să păstrez pluralul și în traducere – căci Garcilaso nu își tutuiește niciodată dedicatara. Nu în ultimul rând, am avut grijă să respect riguros măsura originalului, așa fel încât fiecare vers să numere fix unsprezece silabe, nici mai multe, nici mai puține. Acest deziderat m-a îndemnat să renunț la rima „nea / sa“, extrem de comodă în cazul versurilor 11–14, și să caut o soluție paroxitonă.
Sonetul acesta a mai fost tradus în română de Dumitru Radulian, în monumentala sa antologie a Sonetului spaniol în Secolul de Aur, apărută în 1982.
Doresc să dedic prezenta traducere iubitei mele magistre, doamna prof. dr. Mianda Cioba, care mi-a făcut cunoștință cu Garcilaso în timpul studenției mele și care, sunt încredințat, îndrăgește acest sonet cel puțin la fel de mult ca și mine.
En tanto que de rosa y azucena
se muestra la color en vuestro gesto,
y que vuestro mirar ardiente, honesto,
enciende al corazón y lo refrena;
y en tanto que el cabello, que en la vena
del oro se escogió, con vuelo presto,
por el hermoso cuello blanco, enhiesto,
el viento mueve, esparce y desordena;
coged de vuestra alegre primavera
el dulce fruto, antes que el tiempo airado
cubra de nieve la hermosa cumbre.
Marchitará la rosa el viento helado,
todo lo mudará la edad ligera,
por no hacer mudanza en su costumbre.
***
Cât crini și roze încă se adună
Pe chipul vostru, pentru-a-i da culoare,
Cât timp privirea voastră arzătoare
Încinge inimi și tot ea le-nstrună,
Cât părul vostru, care dintr-o vână
De aur s-a ales, mai va să zboare
Pe gâtul dalb, mlădiu, în vântul care
Vi-l ia, vi-l ceartă și vi-l despreună,
Culegeți fructul dulce-n primăvară;
Nu așteptați ca timpul cel iernatic
Frumoasei culmi să-i troienească steiul.
Va smulge roza viforul sălbatic,
Totul schimba-va vârsta cea ușoară,
Ca să nu-și schimbe dânsa obiceiul.
Ce păcat că nu ați mai tradus și povestea lui Gruffalo de Julia Donaldson… Acum unii bunici trebuie să se chinuie să le traducă din română de acolo în româna pe înțelesul copiilor sau să traducă cum pot direct din original. Improvizație à la jazz!
este o traducere foarte bună. dar dacă lectura devine o chestiune intimă de familie, fiecare are dreptul să recurgă la serviciile unchilor, mătușilor, bunicilor, chiar a nașilor, în disperare de cauză care dispun de timp liber
Felicitări pentru măiestrie !