Și aici nu vorbim despre farul care lumina de la depărtare pentru navigatori și le era călăuză, uneori chiar salvarea din calea unei furtuni devastatoare, Ochiul lui Dumnezeu pentru marinari, care le înlesnea ancorarea în portal Constanța, ci aici facem vorbire despre echipa de fotbal Farul Constanța (fosta Viitorul Constanța), antrenată de către marele fotbalist Gică Hagi. Iată că aici antrenorul echipei cu un name predestinat lumina călăuzitoare, trebuie să înlesnească calea echipei spre performanță, nu-i așa? Trebuie să recunoaștem, ce-i drept, că echipa sus-menționată se găsește în același județ precum celebra podgorie de vinuri dobrogeană Murfatlar.
O fi însă echipa sus-menționată tot una cu licoarea bahică? Cu atât mai mult cu cât mai ales că jucătorii, sportive, nu-i așa?, dacă sunt profesioniști, trebuie să se țină departe de alcool. Și aici tocmai sportivii recomandă alcoolul tuturor (doar n-o să recomande localitatea Murfatlar, așa, din dorință de turism sălbatec), indiferent dacă au împlinit vârsta de 18 ani sau nu, căci pe stadionul din Constanța sau stadioanele din țară pot veni și fani ai fotbalului sub oprsprezece ani. Celebrul Pele declara, și noi îi dădeam crezare, că o viață întreagă a băut numai lapte. Probabil că și apă, din când în când. Alcool, ba.
Proprietarul echipei sus-numite vrea să ne convingă însă că trebuie să punem un semn de egalitate între echipa de fotbal Farul și Murfatlar – vinul, între Farul și Pepsi-Cola etc. Dacă ții cu Farul Constanța, e musai să bei numai și numai vinul renumitei podgorii dobrogene Murfatlar, iar dacă ești abstinent, nu neapărat la zahăr cu duiumul, e musai să consumi Pepsi-Cola (acum, cu speranța că nu bagă americanii cipuri de urmărire a existenței amatorului de fizzy drinks, cum crede un prezidențiabil), mai ales că în epoca de aur a comunismului ceaușist a și fost construită o fabrică ce producea Pepsi-Cola la Constanța (pe atunci nu exista Coca Cola pentru români – pe care sovieticii o considerau, cum am citit în ”Dicționarul de filozofie” apărut în 1950 la București, tradus după ediția din 1948 de la Moscova – ”băutură a pierzaniei”, ), o băutură pe care era o luptă să put mana, pardon, gura în vremurile comunismului, pentru că nu se producer în cantități sufficient pentru doritorii de băuturi carbonatate. După vin, sportive Farului Constanța ne recomandă și Pepsi Cola.
Și marele nostru fotbalist Gică Hagi –
care ca să contabilizeze cât mai mulți bani, a refuzat să antreneze naționala, vezi doamne că dacă pleacă de la Farul Constanța, atunci se prăbușește Academia Hagi, că părinții de copii care vor să-i facă fotbaliști bogați pentru bunăstarea familiei, nu-i mai trimit pe malurile Mării Negre dacă nu-i Hagi la fața locului – ca să se ocoupe de echipa sa –
sau cei care se ocupă în jurul său de sponsorizări fac tot posibilul ca reclama să fie trecută cât mai limpede pe spatele tricoului jucătorilor unde vedem inscripția Murftalar – vinul, după care urmează numărul, mare, mai jos Pepsi în mijlocul siglei, iar și mai jos altă firmă căreia jucătorii, fugind de-a lungul și latul terenului, ăi fac reclamă.
Înțelegem prea bine că o echipă de fotbal, chiar și o fostă campioană națională precum Farul Constanța, are nevoie de sponsori pentru a putea supraviețui (nu sunt suficiente sumele obținute din bilete sau abonamente și nice dacă se adaugă cele din transferuri, nici Academia Hagi, căci acum oricine poate folosit denumirea de academie, chiar dacă are studii medii sau neterminate; chair definiția cuvântului arată că academiile sunt ”cele mai marinate institute cultural ale unei țări”, aici, probabil, ale ”culturii fotbalistice”) în competițiile sportive acerbe din ziua de azi, atât pe plan intern, cât și pe plan internațional, dar până unde poate să meargă preocuparea pentru finanțarea echipei?
Ajungem în situația paradoxală, dar totodată și neplăcută de a nu ști – dacă nu suntem susținători înfocați ai echipei de la malul Mării Negre – care sunt numele jucătorilor dindărătul reclamelor. Reclamele le știm sută la sută, suntem forțați, nu-i așa, să devenim avizi consumatori de reclamă, este vina ochilor, însă numele jucătorilor, nu. Desigur, ne mai spune comentatorul de la televisor sau crainicul de pe stadion, dacă ne ducem să vedem meciul pe via, dar nu spune numele tot mereu.
Numele jucătorului ar fi trebuit să figureze, ca în orice țară normală din Europa și din lume, pe spatele tricoului.
Federația Română de Fotbal este vinovată pentru această scăpare
Dacă nu ascultam comentariul de la televiziune, cum mi s-a întâmplat mie la meciul Rapid București – Farul Constanța de acum o lună, habar n-avem cine e la minge. Ceea ce mi s-a întâmplat și astfel m-am enervat. Aici trebuie să spun că nu a fost prima oară. N-am putut asculta comentariul, pentru că fiul meu își făcea lecțiile și atunci trebuie să domnească o liniște mormântală. Deplină. Așa că și sunetul televizorul era pe mut.
Vedeam, de pildă, în imaginea care deschide articolul, că la balon este Murfatlar – vinul 30 Pepsi. Interesant jucător, mi-am sous, încercând prin ironie să-mi înăbuș frustrarea, enervarea– un no name, nu-i așa?
La echipa Rapid București, numele jucătorului este trecut cu majuscule, dar deasupra stă scris clar ca lumina zilei Mobexpert – interesant, ba cu minuscule, ba cu majuscule, iar în acest fel se leagă denumirea principalului sponsor de numele jucătorului. Și, imediat sub numele și numărul de pe tricou al jucătorului este trecut încă un sponsor, și anume Plus-Auto.ro. Pentru că este nevoie de mulți bani pentru ca o
echipă să poată exists. Așa că, dacă nu ești foarte atent și nu cunoști bine jucătorii echipei, atunci citești mai degrabă denumirile sponsorilor până să ajungi la numele jucătorilor.
Fanul unei echipe ce-și dispută un meci sau amatorul de fotbal care participă pe stadion la meci bagă bani în buzunarele proprietarilor echipelor de fotbal, atunci când cumpără bilete la meciuri, tricouri, șaluri etc. Și trebuie să fie corect informat asupra numelor jucătorilor. Se poate vedea cu ochiul liber că la orice altă echipă se întâmplă acest lucru, dar nu la Farul Constanța care lucrează pe principiul jucătorilor no-name.
Cine controlează mingea? Murfatlar – vinul și 30 Pepsi
Este absolut necesar ca echipele, pe de o parte, să aplice pe spatele tricoului numele jucătorului cu litere suficient de mari, pentru a putea fi citit de cei prezenți pe stadion sau cei care umrăresc confruntarea în fața televizoarelor, iar, pe de altă parte, este necessar ca reclamele să fie mai reduse ca dimensiuni, pentru a face mai facilă citirea numelor jucătorilor. Și aici, repet, Federația Română de Footbal are rolul decisiv. Rol pe care, din nefericire, încă nu și l-a asumat.
Este limpede că avem de-a face cu o lipsă crasă de reglementare din partea Federației Române de Fotbal.
Este absolut necesar ca forul conducător al fotbalului nostru să soluționeze această chestiune, care să satisfacă, pe de o parte, nevoile de finanțare ale echipelor de fotbal, dar, pe de altă parte, să-l informeze limpede pe spectator sau pe telespectator în legătură cu numele jucătorilor, fără să aibă nevoie de clarificare prin glasul comentatorilor.
Dixit.
