Peter Sragher: „Am scris poezii despre China în aer”

Poetul român Peter Sragher s-a întors de curând din China, unde și-a lansat volumul de poezii bilingv despre tărâmul lui Confucius, intitulat You Are the Dragon / 你是. Cartea a fost publicată de China Renmin University Press, prin programul autorilor străini care scriu despre China.

Peter Sragher a fost celebrat, alături de alţi autori străini, în cadrul unei ceremonii fastuoase, organizate în marja Târgului Internaţional de Carte de la Beijing de la sfârșitul lunii august 2018. Odată întors în România, l-am provocat la un dialog despre colecţia sa de poezii, despre ţinutul fabulos al Chinei şi cultura sa milenară şi chiar la scurte momente de poezie.

Nina F. Gherman: Domnule Peter Sragher, vă spun bună ziua de la Beijing şi vă mulţumesc pentru amabilitatea de a purta acest dialog. V-aţi întors de curând din China şi aş începe prin a vă întreba cum v-aţi îmbogăţit „corola de minuni“ după această nouă experienţă în marele stat asiatic.

Peter Sragher: De fiecare dată – iată că eu zic „de fiecare dată“, dar abia a doua oară am fost în China –, descopăr câte ceva frumos, de fapt multe lucruri frumoase, şi simt că acea legătură care s-a stabilit de când aveam șaptesprezece ani citind Lao Tze într-o traducere în germană devine din ce în ce mai puternică, dar nu numai cu acea frumoasă cultură de pe vremuri, ci – acuma – şi cu oamenii minunaţi şi locurile remarcabile pe care le-am văzut în China: de data asta, Beijing, Shanghai şi Hangzhou. Aşa că bogăţia înseamnă că am mai scris încă o poezie, că voi face un reportaj, de fapt l-am şi făcut, ilustrat cu fotografiile mele de la o minunată grădină din perioada dinastiei Ming, din 1559, pe care am vizitat-o – şi, bineînţeles, în suflet ce rămâne nu se poate explica de obicei în cuvinte.

F. G.: Sunteţi autorul român al unui volum bilingv de poezii englez–chinez, poate premieră pentru un poet român, intitulat You Are the Dragon, în care descrieţi, în versuri, ţinutul fabulos şi fermecător al Chinei. Care este povestea din spatele acestuia sau, dacă vreţi, ideea care a stat la baza apariţiei volumului?

P. S.: Vreau să vă spun că, atunci când m-am apucat să scriu poeziile, impresionat de faptul că nici nu ajunsesem bine în China – în avion fiind – şi am și început să scriu despre China, despre sentimentul meu, cum ar trebui să fie China, de fapt, în realitate, după atâţia zeci de ani în care mi-am dorit să ajung în China. Când am fost în China, la acel frumos festival din micul oraş Henan, din nordul Tibetului, au fost câteva momente care m-au inspirat să scriu poezie, au fost multe momente când am făcut fotografii, încercând să reţin ceva din ce nu se poate reţine, cum spuneam eu în mine însumi, nu poţi să iei o ţară cu tine înapoi, adică în România. Aşa că mai bine am scris nişte poezii, ca să exprim un pic sensibilitatea mea şi ce simţeam eu în acele momente despre China. Deci tot volumul e scris în China în 2016.

F. G.: Volumul e structurat chiar foarte frumos, dacă pot să spun aşa, în șapte părţi, iar titlurile sunt splendide, relevând faptul că poetul Peter Sragher a atins cerul Chinei cu sufletul. Ce aţi înfăţişat sau redat în fiecare dintre ele?

P. S.: Nu ştiu dacă o să vorbesc despre fiecare poezie în parte. Ele, de fapt, nu sunt şapte, sunt opt poezii, adică de la numărul magic şapte, eu m-am născut în 07.07, am ajuns totuşi la Feng Shui-ul de opt, a opta poezie pe care o pierdusem undeva, prin computer, şi după aia am redescoperit-o, după luni şi luni de zile. Trebuie să spun că trei dintre poezii sunt scrise în aer – într-un fel, am fost în aer, am fost la înălţime, nu numai că această minunată ţară se poate aduce într-un anumit moment în înălţimi, dar chiar trei dintre poezii au fost scrise în avion. Una venind spre China, una călătorind de la Beijing la Xining, iar alta plecând din China, aşa că în aer, ca să zic aşa, au fost cuvintele mele odată cu mine, dar iată că s-au făcut şi poezie cuvintele. Cuvintele nu trebuie să fie întotdeauna poezie. Şi alte momente: pot să vă spun că una dintre poezii este când m-am uitat la nişte tinere îmbrăcate în costume tradiţionale, în zona nordică, spre Mongolia, şi am fost impresionat. Dar, oricum, o poezie nu poate să fie explicată numai prin locurile în care am fost, ea se adună din experienţa şi sensibilitatea unui om şi, la un moment dat, se toarnă în cuvinte sau, ca să zicem aşa, devine mai subtilă prin cuvinte, poate să fie subtilă în cuvinte – şi ce este important la mine este că imaginea, culoarea sunt foarte importante în poezii. Oricum: China la înălţime, China în suflet.

F. G.: Aţi intitulat foarte sugestiv volumul, dar o să-i lăsăm pe cititorii dumneavoastră să descopere de ce – şi am să vă rog, în continuare, să ne recitaţi câteva versuri în engleză, chiar din partea pe care aţi numit-o astfel, partea care dă titlul cărţii.

P. S.: Numai câteva versuri, pe care le-am pus chiar pe contracopertă – sau coperta a patra, cum vrem să-i spunem – şi fac parte dintr-o altă poezie decât You Are the Dragon. Dar iată despre ce este vorba, că tot am vorbit despre ceruri:

F. G.: Aţi avut două lansări ale cărţii dumneavoastră în China. Prima a fost la Târgul Internaţional de Carte de la Beijing, la standul China Renmin University Press, în prezența delegației române. Următoarea lansare a fost la South East Science and Technology University din Shanghai, la librăria acesteia. Cu alte cuvinte, aţi prezentat-o publicului chinez. Cum a fost primită cartea, care au fost reacţiile în timpul celor două evenimente şi după?

P. S.: La prima lansare, când am avut onoarea ca, sub o catifea roşie, să fie ascunsă – într-un sens – cartea mea şi, mare onoare, alături de cartea mea, cartea domnului preşedinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, o istorie a României, prima istorie a României apărută în limba chineză după anul 1949, un eveniment extraordinar. Am avut atunci onoarea să fiu prezentat de preşedintele China Renmin University Press, să mai ţină discursuri încă alţi intelectuali chinezi, alţi reprezentanţi de valoare din China, de asemenea domnul vicepreşedinte Mirel Taloş de la Institutul Cultural Român, şi, în faţa a circa patruzeci-cincizeci de auditori, am recitat trei dintre poeziile mele în limba engleză, iar traducătoarea – o bună prietenă, pe care eu o consider sora mea, Yehua Liu, care este directoare la China Renmin University Press şi este şi traducătoarea volumului – a recitat aceste poeme în limba chineză. Eu cred că au fost bine receptate aceste poezii, sper să fi intrat în sufletul unora.

A doua lansare – am ţinut să fac o lansare şi la Shanghai (fotografia de mai sus surprinde lectura în Biblioteca Universității) unde am fost însoţit de o reprezentantă a China Renmin University Group, Gao Ya –, am făcut această lansare la o mare universitate, într-o librărie a lor, în cadrul universităţii, superb amenajată, recent deschisă, chiar în 2018. Campusul universitar e străbătut de un râu, ceea ce îmi aducea aminte de Cambridge, din Marea Britanie, cu platani, superb…

Vreau să zic că m-am bucurat că au fost circa treizeci și cinci de auditori, de la tineri studenţi, la doctoranzi, masteranzi şi prieteni ai literaturii române. Acum trebuie să mai spun un lucru. E adevărat că sunt scriitor din România, dar, în ultima vreme, pot să spun că scriu mai mult în limba engleză, ceea ce nu înseamnă că nu mai scriu şi în limba română. Aşa că acesta e motivul pentru care cele şapte poezii din volum au fost scrise, de fapt, în limba engleză.

F. G.: Domnule Peter Sragher, aţi făcut parte din delegaţia României la Târgul Internaţional de Carte de la Beijing. Ce întâlniri aţi avut acolo, poate cu reprezentanţi ai Uniunii Scriitorilor din China, ai Asociaţiei Traducătorilor din China sau reprezentanţi ai unor edituri şi care au fost temele de discuţie? Dar la Shanghai, aţi avut astfel de contacte?

P. S.: Am avut discuţii la China Renmin University Press, acolo unde îl cunosc foarte bine şi pe domnul vicepreşedinte, domnul Meng. Noi am facilitat traducerea unui foarte important scriitor în România, Ma Junjie, care scrie sub pseudonimul Lao Ma. A fost o foarte frumoasă prezentare a cărţii sale în prezenţa lui şi a unei delegaţii chineze, în luna aprilie, la București – şi discutăm despre o istorie a artei chinezeşti în două volume imense, care a apărut şi la Cambridge University, de fapt scris în trei volume, care ar putea să apară în România. Am participat, de asemenea, la o ceremonie de semnare a unui acord între Editura Libris, cu Adrian Lesenciuc, şi o editură din China, în care se prevede să se realizeze mai multe traduceri ale unor scriitori chinezi în limba română şi români în limba chineză. Au fost foarte multe contacte în acest sens. La Hangzhou, unde am fost în ultima perioadă, am luat legătura cu Zhejiang Editions Publishing Group şi sunt foarte interesaţi să publice o carte despre China scrisă de cineva din România şi să traducă din anumiţi scriitori din România. Asta a fost un fel de întâmplare, am întâlnit pe cineva la o masă şi am luat legătura cu managerul departamentului internaţional. Aşa că există foarte mare interes din partea Chinei de a traduce cărţi în România, dar şi invers, şi anume de a traduce cărţi româneşti în limba chineză – aici, şi Institutul Cultural Român poate să aibă un rol foarte important.

F. G.: Ce vă fascinează mai mult din cultura chineză sau ce vă inspiră din aceasta în creaţiile dumneavoastră şi cum vede poetul Peter Sragher China de azi?

P. S.: Trebuie să spun că, prin formaţia mea şi cât am citit până să vin aici, eram şi sunt în continuare fascinat de cultura chineză antică şi veche. Sunt încântat de perioada Tang, dar acum, de curând, am descoperit şi din dinastia Song nişte poeţi deosebit de interesanţi şi chiar vreau să vorbesc cu Luminiţa Bălan, care este şefa Catedrei de sinologie de la Universitatea din Bucureşti şi, totodată, co-directoarea Institutului Confucius, ca să scoatem o serie de poezie chinezească din perioada Song. Am reuşit să cumpăr două volume dintr-un anticariat. Pe de altă parte, mă interesează şi promovarea unor autori români de valoare şi o să încerc, prin forţele mele, să fac acest lucru, în calitate de preşedinte al Filialei Bucureşti – Traduceri Literare a Uniunii Scriitorilor din România. Iată, un Li Bai: am fost la Hangzhou şi am văzut, după peste o mie de ani, floarea de lotus pe care el o cânta şi am înţeles de ce, am simţit de ce. Și sunt interesat şi de ce se întâmplă în ziua de astăzi în China. Eu consider că actualmente China e ca o minune din punct de vedere social, economic şi tehnologic. Faţă de ce ştiam noi, acum treizeci-patruzeci de ani, e o schimbare fundamentală. China a devenit o mare putere mondială şi – ce este foarte important – se simte acest lucru nu numai la, să zicem, nişte pături privilegiate, ci se simte la nivelul tuturor oamenilor, adică acest lucru este o mare realizare din ultimii treizeci și cinci-patruzeci de ani. Şi pot să zic: în opinia mea, China este un exemplu în multe domenii pentru multe ţări, care încă nu înţeleg ce se întâmplă acolo.

Interviu difuzat  în septembrie 2018 la Radio China Internaţional (RCI) – Redacţia Română din Beijing și publicat în revista noastră, cu acordul RCI.