Poetul şi jurnalistul ceh Petr Hruška s-a născut în oraşul Ostrava în 1964. Şi-a luat diploma universitară la Ostrava, în specialităţile Limba şi Literatura Cehă şi Studii Literare. Lucrează la Institutul Pentru Literatură Cehă al „Academiei de Știinţe” din Brno şi predă literatură la „Universitatea Masaryk” din acelaşi oraș.
Face parte din Consiliul Editorial al revistei lunare de literatură Host şi locuieşte în prezent la Ostrava. Este unul dintre cei mai apreciaţi şi mai cunoscuţi poeţi cehi contemporani şi o prezenţă activă în viaţa literară cehă, slovacă şi internaţională. Stilul său este unic unic prin combinaţia de liric şi pitoresc ce dă substanţă versului său, dar şi prin sensibilitatea bolovănoasă, specifică celui născut şi crescut în Ostrava minerească. Poeziile sale au fost traduse în germană, slovenă, slovacă, flamandă, română şi polonă. Volume publicate. Poezie: Nelinişti locuibile, Ostrava: Sfinga, 1995; Lunile, Host, Brno, 1998; Uşa aceasta se închidea întotdeauna, Brno: Host, 2002; Puloverul verde, Brno: Host, 2004; Automobilele intră în vapoare, Brno: Host, 2007; Zadarmele[1], Brno, Host: 2012. Proză: Alineate, 2004; O propoziţie, 2015. În 2010 a semnat monografia Pe aici pe undeva, dedicată poetului ceh Karel Šiktanc. Vezi și : https://en.wikipedia.org/wiki/Petr_Hruška_(poet)
Vă prezentăm câteva poezi de-ale sale atât în original, cât și în traducere.
MLČÍCÍ
To je on.
Stává se to.
Mutismus,
říkají tomu studovaní lidé,
náhlá ztráta řeči.
Ze dne na den,
člověk přitáhne ruce k tělu,
ústa promění v linku,
už nevydá slovo,
vzlyk,
ani vzdech.
Místo smíchu jen výjimečně
němé cenění,
pláč bez slz.
Nemluví ani ze snu.
Postává při ostatních
celý podélný
jak úlek nebo hrozba.
Příčina neznámá.
Doktoři radí nenaléhat,
a tak ostatní
většinou jen přidají na síle,
rozhazují ruce
a mluví teď úporněji a víc,
i za něho.
CEL CARE TACE
Acesta este el.
Se întâmplă.
Mutism,
aşa numesc învăţaţii
pierderea instantanee a capacităţii de a vorbi.
De la o zi la alta,
braţele i-au căzut, inerte, de-a lungul trupului,
gura i s-a transformat într-o linie dreaptă,
şi de atunci nu a mai scos niciun cuvânt,
niciun suspin
şi niciun oftat.
În loc de zâmbet – asta şi numai în situaţii excepţionale –
un rânjet mut,
un plâns fără lacrimi.
Nu vorbeşte nici măcar în vis.
Îşi trece vremea pe lângă ceilalţi,
îţi sare în ochi
ca o sperietoare sau ca o ameninţare.
Cauza nu este cunoscută.
Doctorii preferă să nu insiste.
De aceea, ceilalţi
se mulţumesc, în general, să se manifeste cu mai multă vigoare,
să gesticuleze energic cu braţele
şi să vorbească mai mult, mai înverşunat,
să vorbească şi în locul lui.
NOCLEH
tiráky řvaly jak hladová
noční zvěř
volala jsi na mne cenu
pokoje pro dva
chlápek od pumpy
kostnatý nevyspáním
nás pak vedl po strmém schodišti
Berlín Krakov Terst všechno
bylo za náma
nikdy jsem neviděl
tak úzký pokoj
když jsme se chtěli otočit
museli jsme se obejmout
POPAS PESTE NOAPTE
tirurile au mugit precum fiarele
flămânde ale nopţii
mi-ai strigat preţul
unei camere pentru două persoane
apoi flăcăul de la benzinărie
care de atâta nesomn arată ca un schelet
ne-a condus pe scările înguste şi abrupte
Berlin Cracovia Trieste
pe acolo am fost
niciodată n-am văzut
o cameră atât de îngustă
ca să ne putem învârti
a trebuit să ne îmbrăţişăm
ŠKRT
Chtěl jsem dokončit.
Chtěl jsem to všechno nějak mít,
nezůstat dlužen,
dobře uzavřít věci.
Projít to všechno znovu,
kde zůstaly chyby,
prázdná a neúplná místa,
křivdy.
Chtěl jsem to všechno nějak opravit,
doplnit, vysvětlit.
Kočka sála noc škvírou v okně.
Chtěl jsem se dostat do konce,
aby to mohlo dopadnout
a abych věděl jak.
Než jsem uviděl svou ženu,
jenom spící,
uvláčenou hádkami a doufáním,
jednu ruku položenou na hrudi
jak bílý škrt.
TĂIETURĂ ÎN TEXT
Am vrut să termin odată.
Să le rezolv cumva pe toate,
să nu rămân dator,
să închei totul cu bine.
Să trec din nou peste tot
pe unde au rămas greşeli,
locuri goale şi neîmplinite,
nedreptăţi.
Am vrut să repar,
să explic, să completez cumva totul.
Pisica aspira noaptea printr-o crăpătură din fereastră.
Dar atunci mi-am văzut femeia.
Pur şi simplu dormea
sub tăvălugul gâlcevilor şi al speranţei
cu o mână aşezată pe torace
ca o tăietură albă într-un text.
CO JEŠTĚ CHCI
Ve zprávách se oběsila
polská školačka.
Nemohu se tam dostat
přes další přicházející zprávy,
abych ji objal v kolenou.
A
malinko pozdvihnul.
CE MAI VREAU
La ştiri s-a spânzurat
o şcolăriţă poloneză.
Din cauza altor ştiri care sosesc,
nu pot să ajung la ea
ca să-i îmbrăţişez genunchii.
Şi
s-o ridic un pic în braţe.
ŠTĚKOT
Matka se dívá,
jak syn zase napodobuje retrívra.
On má sedmadvacet,
ona pětačtyřicet,
oba na světě až po uši.
Zkusili ledacos,
většinou přes inzeráty a přes doktory.
Oba patrně věřící.
Oba pravidelně v tom nonstopu,
skuteční jako hák
krásy.
Syn zapřený o stůl,
matka nehybně naslouchající,
kam až tu doléhá
štěkot retrívra.
LĂTRAT
Mama se uită
cum fiul ei imită iarăşi lătratul unui retriever.
El are douăzecişişapte de ani
ea patruzecişicinci,
amândoi pe lumea asta până peste cap.
Au încercat de toate,
de obicei prin anunţuri în ziar sau pe la doctori.
Amândoi, după cât se pare, evlavioşi.
Amândoi clienţi fideli ai acelui non-stop,
reali ca o ancoră
a frumuseţii.
Fiul sprijinit de masă
şi mama ascultând nemişcată,
oare până unde se poate auzi
lătratul retrieverului.
PŘED KOUPELÍ
svlékla ses
čtyřicetiletýma rukama
a otočila se
k zásuvkám
kde už tak strašně dlouho
máme krémy břitvy a nářadí
uhnul jsem očima
před tou krásou
a pamatuji si jenom
bílý hřbet
Giottovy monografie
ÎNAINTE DE BAIE
te-ai dezbrăcat
cu mâinile tale în vârstă de patruzeci de ani
şi te-ai întors
către sertarele
în care de atâta timp
ţinem cremele, lamele de ras şi diverse aparate şi instrumente
mi-am întors privirea
de la atâta frumuseţe
şi îmi amintesc numai
de cotorul alb
al monografiei despre Giotto
NOC
Skutečná tma je v dětské ložnici. Hluboká
čerň. Jinde jen řídké a vodnaté šero, ve kterém
se dá nakonec všechno potupně rozeznat.
NOAPTEA
Întunericul adevărat, negru până în străfunduri, se află numai
în dormitorul copiilor. În alte locuri domneşte doar o semiobscuritate transparentă şi apoasă în care, până la urmă, totul se desluşeşte în mod umilitor.
DVEŘE
Vždycky se ty dveře zavíraly, samy od sebe,
léta letoucí, s pomalým chvatem.
Teď se ani nehnou.
Před nimi žena zvedá provinile velkou
spodní košili, která v noci spadla ze šňůry.
Muž se dívá na ženu s tou košilí. Asi vítr.
Někdy v noci.
Oba by chtěli vědět kdy, kdy přesně se to
stalo, oba by chtěli být v té chvíli.
UŞA
Uşa aceea se închidea încet, de la sine.
Aşa a fost mereu, timp de ani de zile.
Acum nici nu se mişcă.
Femeia se află în faţa uşii şi, cu un aer vinovat, ridică de pe jos o bluză de corp
largă, care a căzut de pe frânghia de rufe în timpul nopţii.
Femeia cu bluza în mână. Bărbatul o priveşte. Probabil vântul.
În timpul nopţii.
Amândoi ar vrea să ştie exact când anume s-a
întâmplat aceasta, amândoi ar fi vrut să fie acolo în clipa aceea.
