Un interviu ratat

0
431

Greu mai este de vorbit despre cineva atunci când a plecat dintre noi. Mintea pare să se găsească în vacanţă tocmai când ai mai multă nevoie de ea. Cuvintele au uitat să se aşeze în semnificaţii. Asta mi s-a întâmplat şi mie.

Convenisem cu doamna Antoaneta Ralian să facem un interviu aproape de mijlocul acestui noiembrie. Mă pregăteam. Mă aştepta la ea acasă. Îi vorbisem despre «Revista de traduceri literare».  Era supărată că nu era la curent cu proiectele noastre, ale filialei, cu  «Colocviile de traduceri literare»…  «L-am cunoscut pe tatăl dumitale», mi-a zis supărată la telefon, atât cât o lăsa sufletul ei să se amărească, «era un om gentil. Mă mir că dumneata eşti altfel. De ce m-aţi uitat acolo, la traducătorii literari?!? De ce nu ştiu nimic din ce se petrece la filiala mea?!?» Nu ştiam ce să-i răspund şi mă simțeam profund vinovat. Aşa că i-am propus pe dată un interviu, aproape de mijlocul lunii noiembrie 2015. Tonul vocii ei inconfundabile s-a schimbat imediat şi a devenit bucuroasă şi jovială. Îşi făcea proiecte de viitor.

Proiecte care nu aveau să se mai împlinească niciodată, căci la câterva zile după discuţia noastră a fost nevoită să se interneze la spital. Şi, într-o dimineață, George Volceanov m-a sunat și mi-a zis trist : «Ştii că nu mai trebuie să te pregăteşti pentru interviu. Nu mai este nevoie. Antoaneta Ralian a murit.» Abia atunci am înţeles că am ratat mult mai mult decât  un interviu.

George Volceanov a rugat câţiva dintre prietenii apropiaţi ai Antoanetei Ralian să-şi aducă aminte cum le-a fost îmbogăţită viaţa nu numai de o traducătoare literară excepţională, cât şi de minunata lor prietenă. In memoriam.

Trebuie să recunosc că unele mărturii despre Antoaneta Ralian mi-au depăşit orice aşteptări, dovedind că marea traducătoare a fost pentru unii un model, un om care a inspirat cariera unor traducători literari valoroşi, iar pentru alţii, un reper absolut necesar, decisiv în existenţa lor. Cinstei ei.

P.S.  În acest număr debutăm cu o rubrică nouă, şi anume Atelierul traducătorului literar, unde traducătorii literari vor analiza, într-un mod mai liber, probleme cu care s-au confruntat în decursul muncii lor, vor medita asupra actului de traducere şi vor aduce mărturii asupra dilemelor care i-au pus pe gânduri în găsirea echivalenţelor în limba română.

Lasă un răspuns