Victor Kernbach (1923–1995) s-a numărat – alături de Constantin Chiriță, Sergiu Fărcășanu, Leonida Neamțu, I. M. Ștefan și Ion Mânzatu – printre scriitorii care mi-au marcat profund copilăria și adolescența, dezvoltându-mi apetitul pentru lectură și stimulându-mi imaginația.
Luntrea sublimă (Editura Tineretului, 1961) a fost un bestseller devorat (la figurat, desigur) de mai multe generații de cititori. Pe Victor Kernbach aveam să-l redescopăr la altă vârstă, în anii studenției, cu Miturile esențiale (Editura Științifică și Enciclopedică, 1978), o carte cu adevărat fundamentală în plină vogă a criticii mitice și arhetipale, în anii în care apăruseră – sau aveau să apară – titluri de referință ale lui Northrop Frye, C. G. Jung și Mircea Eliade. Iar în 1983, Victor Kernbach ne-a dat Dicționarul de mitologie generală (Editura Albatros, reeditat la Editura Științifică și Enciclopedică, în 1989), lucrare pe care aveam s-o văd în rafturile bibliotecilor din mai toate casele în care am pășit la viața mea.
Pe lângă creația sa originală (romane, proze scurte, poezii, cărți de călătorie, dicționare și lucrări științifice), Victor Kernbach a publicat și traduceri din mai multe limbi (rusă, engleză, bulgară, georgiană). Din limba georgiană, a tălmăcit basme populare, poezie, proză. Cea mai însemnată contribuție a sa la literatura de traduceri rămâne versiunea românească a celebrului poem medieval al lui Șota Rustaveli (n. 1160/1166 – m. 1216), Viteazul în piele de tigru (1956), amplă epopee (conține mai bine de 6600 de versuri rimate), expresie a unei culturi medievale înfloritoare, compusă în jurul aceleiași date la care în Europa Occidentală luau naștere Cântecul lui Roland și Cidul. Viteazul în piele de tigru a cunoscut trei ediții în limba română: cea de-a treia, menită să comemoreze opt secole de la moartea autorului, a apărut, cu sprijinul financiar al Ambasadei Georgiei la București, în anul 2016. Este o superbă ediție cartonată, cu ilustrații de epocă, un glosar dedicat realiilor, termenilor specifici istoriei și culturii georgiene, și cu o prefață semnată de către o altă distinsă traducătoare (și lexicografă), Zaira Samharadze, veche prietenă a Revistei de traduceri literare.
Și iată că această impresionantă comemorare a marelui poet georgian a prilejuit și un moment de aducere-aminte despre omul, scriitorul și traducătorul Victor Kernbach, cel care a fost constructor de punți între cultura română și cea georgiană, atât prin traduceri, cât și prin însemnările sale de călătorie, reunite sub titlul Țara dintre zăpezi și portocali – Ecouri dintr-un itinerar caucazian (1958).
În acest context a avut loc, la 23 februarie 2018, în Sala de Consiliu a sediului central al Uniunii Scriitorilor din România, decernarea post-mortem, de către Președinția Georgiei, a unei importante distincții georgiene lui Victor Kernbach. La eveniment – desfășurat în prezența unui public numeros, constituit, în cea mai mare parte, din personalități ale vieții literare din România –, au participat și au evocat personalitatea lui Victor Kernbach Excelența Sa Nikoloz Nikolozishvili, ambasadorul Georgiei la București, Giorgi Abashishvili, șeful Administrației Prezidențiale de la Tbilisi, și Tengiz Pkhaladze, consilierul prezidențial de politică externă al Georgiei, precum și domnul Dănuț Sebastian Niculăescu, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe. Din partea Uniunii Scriitorilor, a luat cuvântul președintele Nicolae Manolescu, iar din partea Ministerului Culturii și Identității Naționale a participat doamna subsecretar de stat Irina Cajal. Din toate discursurile, a reieșit însemnătatea activității literare a lui Victor Kernbach în planul apropierii dintre cele două culturi, precum și dorința tuturor celor prezenți de a revigora relațiile și schimburile culturale dintre Georgia și România.
Finalul ceremoniei a coincis cu cel mai emoționant moment: acceptarea înaltei distincții – Ordinul de Onoare al Georgiei – de către domnul Paul Kernbach, fiul lui Victor Kernbach. Emoțiile – cu noi conotații – s-au mutat apoi, din Sala de Consiliu, în holul de la etajul întâi, unde au urmat o degustare de vinuri georgiene și un cocteil, care au prilejuit discuții și schimburi de idei într-un cadru informal, ca între prieteni. Mi-a făcut plăcere să-l felicit pe domnul Paul Kernbach pentru această recunoaștere a meritelor tatălui său și m-am bucurat să pot schimba câteva cuvinte cu Excelența Sa domnul ambasador Nikolozishvili despre tradiția marilor campioni de șah georgieni de ieri și rugbyul de azi. Din felul în care au decurs lucrurile, s-a desprins clar dorința de colaborare culturală – și, cu siguranță, traducătorii literari se vor afla în avanposturile punților ce se vor construi în continuare.
