Importanța retraducerii literare pentru literatura universală

0
87

Simpozionul internațional de retraducere literară – 4–5 noiembrie 2019, Casa Universitarilor, București1

Peter Sragher © foto Adorian Târlă
Peter Sragher © foto Adorian Târlă

Problematica retraducerii a fost ridicată în mai multe rânduri în anii trecuți la Filiala București – Traduceri Literare a Uniunii Scriitorilor din România (Fitralit), având în vedere că mai mulți membri ai Fitralit s-au ocupat chiar de această chestiune delicată și complexă. Mai mult, au internalizat și problematizat motivația și provocările ce au dus la necesitatea realizării unor retraduceri din literatura universală. Pentru că literatura universală n-ar exista în România fără traducerea operelor literare din limbi străine.

Desigur, ar exista în original, pentru cei care cunosc limbile-sursă, dar pentru mulți dintre intelectuali și iubitorii de literatură n-ar exista, pur și simplu. Fitralit a organizat un Colocviu de Traduceri Literare în anul 2016 pe această temă2 și, în același an, au fost publicate o serie de articole în Revista de traduceri literare, cu apariție lunară online (https://www.fitralit.ro/revista/) care abordează acest fenomen3.

Având în vedere preocuparea constantă a traducătorilor Fitralit pentru retraducerea literară, a fost astfel natural ca Fitralit să propună Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București (FLLS–UB) organizarea unui simpozion internațional pe această temă. La această facultate, se găsesc multe cadre universitare care au făcut retraduceri, dar și unii universitari care s-au ocupat de partea teoretică a acestei probleme. A fost însă pentru întâia oară când la noi în țară s-a discutat în profunzime și la nivel academic tema retraducerii în domeniul literaturii. Au luat parte traducători literari experimentați și cercetători științifici, precum și profesori universitari din țară și din străinătate. O contribuție interesantă la aceste discuții au avut-o și studenții FLLS–UB, care au participat în mod activ la mai multe sesiuni ale Simpozionului. Am organizat și o sesiune specială, în care au luat cuvântul exclusiv studenți, moderați de câte un cadru universitar, ceea ce a adus în prim-plan preocupările tinerilor intelectuali privitoare la retraducerea în spațiul literaturii. Mai mult, în acest volum figurează – și acest lucru ne bucură – și un articol care a fost scris de un cadru universitar împreună cu doi studenți la limba cehă.

De ce, cum, când este nevoie de retraducerea unor texte literare fundamentale ale culturii umane? Care este mobilul în inițierea unei retraduceri în domeniul literaturii, mai ales într-o țară precum România, unde peste jumătate din aparițiile editoriale le reprezintă traducerile? Să reprezinte oare unele traduceri literare un exces, atunci când știm – cum ne relata Lucian Blaga, în singurul interviu acordat Radio România în 19564 – că opera majoră a lui Johann Wolfgang von Goethe, și anume Faust, fusese tradusă de nu mai puțin de două sute de ori din germană în engleză? Chiar era nevoie de un astfel de număr (excesiv) de traduceri a aceluiași text literar doar pentru că limba engleză se vorbește curent în multe țări de pe toate continentele? Este oare aici vorba de ambiția unui traducător literar de a-și lăsa cu orice preț amprenta asupra literaturii universale, indiferent de rezultatul muncii sale? În ce condiții se poate vorbi despre originalitatea unei traduceri în acest caz? În limba română, există nu mai puțin de zece traduceri din Faust de Johann Wolfgang von Goethe (dintre care unele nu sunt complete). Sau trebuie să ne limităm exclusiv la traduceri epocale, perfecte, de referință, care nu mai acceptă niciun cuvânt și nicio virgulă schimbate și oricine se apucă să facă o nouă traducere este persona non grata în fața intelectualității, care-l respinge astfel ab initio?!? Este nevoie oare ca fiecare epocă, cum spunea un universitar britanic, să aibă propria traducere a unei opere fundamentale a literaturii universale? Sau o traducere trebuie făcută o dată la douăzeci de ani, cum opina un critic literar? Se schimbă oare limba unei țări atât de mult, încât trebuie să adapteze o mare operă noilor realități lingvistice? Cât de mult și de repede evoluează limba, obiceiurile, în definitiv civilizația unei țări ca să trebuiască să adaptăm la ele limbajul unei opere literare magnifice?!?

Este o realitate de netăgăduit că retraducerea literară a îmbogățit limba română, ca și traducerea literară de altfel, contribuind la dezvoltarea semantică a limbii noastre, fără să mai vorbim de noile orizonturi și universuri culturale și de civilizație pe care le-a deschis intelectualilor și amatorilor de lectură și cunoaștere din țara noastră. Există mulți scriitori din România și din alte țări care au fost profund influențați de (re)traduceri, creând în siajul operelor pe care le-au citit numai și numai datorită traducătorilor de literatură.

Acestea au fost subiectul și obiectul discuțiilor propuse de organizatorii Simpozionului, în cadrul căruia au fost prezentate discuției operele fundamentale ale lui Homer, Iliada și Odiseea, continuându-se cu integrala traducerii operelor lui William Shakespeare, apoi cu Gabriel García Márquez, Henryk Sienkiewicz și Quo vadis, Gogol și Mantaua, Marcel Proust și În căutarea timpului pierdut, ajungându-se la poetul ceh Vladimír Holan, la dramaturgul ceh Václav Havel, precum și la retraducerea în română a secțiunii franceze din Jurnalul lui Jeni Acterian – pentru a da numai câteva exemple.

Am avut și un caz special de retraducere: este vorba de autoretraducere. Universitarul George Grigore a simțit nevoia, după zece ani, să publice o nouă versiune a romanului filosofic al lui Ibn Tufayl, Din tainele înțelepciunii. Traducând în decursul timpului o serie de alte opere din literatura arabă, anterioare secolului al X-lea, arabistul și-a dat seama că trebuie să modifice în mod semnificativ terminologia primei versiuni, astfel că s-a simțit nevoit să reia traducerea romanului sus-menționat într-o altă notă. Și nu este vorba de o versiune ușor îmbunătățită, ci de una regândită fundamental.

Un eveniment aparte în cadrul acestui Simpozion a fost lansarea – în versiunea românească a Vioricăi Nișcov, cu studiul introductiv al lui Victor Ivanovici –, în Colecția „Scrieri despre teoria traducerii” a Editurii Brumar, octombrie 2019, a ediției bilingve a prelegerii susținute în 1813 de către Friedrich Daniel Ernst Schleiermacher Über die verschiedenen Methoden des Übersetzens / Despre feluritele metode ale traducerii – lucrare esențială privind traducerea literară și traducerea textelor în general. Este vorba despre primul volum inițiat și publicat de Fitralit cu tema traducerii5.

Acest Simpozion nu și-a propus să epuizeze – și nici n-a epuizat – problematica retraducerii literare, a ridicat însă această problemă la nivel academic, iar una dintre secțiuni a abordat exclusiv provocările retraducerii, fără a se referi la o operă specifică, ci a discutat în profunzime doar chestiunile de natură teoretică și metodologică privind acest subiect important, deoarece am putut observa că există din ce în ce mai multe retraduceri, ceea ce demonstrează că este o nevoie imperioasă de o nouă mantie axiologică pentru operele fundamentale ale culturii universale.


  1. Comunicările științifice din acest volum au fost susținute în cadrul Simpozionului internațional despre retraducerea literară (4–5 noiembrie 2019, Casa Universitarilor, București.) Coorganizatorul simpozionului a fost Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, în parteneriat cu Filiala București – Traduceri Literare a Uniunii Scriitorilor din România. Evenimentul academic a putut să aibă loc și datorită sprijinului financiar al Ministerului Culturii și Identității Naționale și al Uniunii Scriitorilor din România.
  2. Colocviile de traduceri literare 20 – Retraducerea, 19 mai 2016, invitați speciali la dezbatere: George Volceanov și Alexandru Skultéty (manifestare culturală organizată de Fitralit). Înregistrarea evenimentului cultural desfășurat la Muzeul Municipiului București se poate urmări la: https://www.fitralit.ro/28-05-2016-video-colocviile-de-traduceri-literare-20-retraducerea
  3. În Revista de traduceri literare nr. 9 au apărut – ca urmare a Colocviului menționat mai sus – o serie de contribuții pe tema retraducerii în domeniul literaturii, dintre care una publicată cu permisiunea The New York Review of Books, și anume articolul scriitoarei și jurnalistei americane Janet Malcolm (https://www.fitralit.ro/27-07-2016-socks/). Menționăm, în același număr al revistei, articolele Antoanetei Olteanu (https://www.fitralit.ro/27-07-2016-traduceri-noi-traduceri-vechi/), al lui Horațiu Decuble (https://www.fitralit.ro/27-07-2016-retraducere-sau-retro-ducere/), al Tatianei Segal (https://www.fitralit.ro/27-07-2016-retraducerea-moft-sau-necesitate/), al Florenței Simion (https://www.fitralit.ro/27-07-2016-sa-o-luam-pe-cai-batute-ori-sa-ne-pierdem-padure-probleme-ale-retraducerii/), al lui Sorin Paliga (https://www.fitralit.ro/27-07-2016-traduceri-si-retraduceri/), al lui Peter Sragher (https://www.fitralit.ro/27-07-2016-retraducerea-necesitate-sau-moda/).
  4. Radiodifuziunea dispune de două înregistrări realizate cu Lucian Blaga în perioada comunistă. În prima înregistrare, el citește traduceri de poezie din literatura universală (1954). Celălalt material radio este un interviu – înregistrat la un an după ce îi apăruse traducerea Faust de Johann Wolfgang von Goethe (1956) – din care am dat citatul de mai sus (vezi: https://www.fitralit.ro/31-10-2019-lucian-blaga-un-traducator-prin-sufletul-caruia-a-trecut-parjolul-lui-faust/).
  5. Despre acest volum, vezi articolele Vioricăi Nișcov (https://www.fitralit.ro/31-05-2020-in-traducere-fidelitatea-nu-poate-fi-decat-aproximativa/) și al lui Sorin Lavric (https://romanialiterara.com/2020/03/subterfugiul-de-expresie/).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here